Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.9/CA
Ședința publică de la 12 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecarea recursului introdus de Consiliul Local Municipal I împotriva sentinței civile nr. 684/ din 6 iunie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru intimata B, lipsă fiind reprezentanta recurentului, Consiliul Local
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Avocat depune la dosar delegația de reprezentare în instanță pentru intimată.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimată, solicită respingerea recursului, susținând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și a statuat în mod legal că operațiunea juridică de transmitere a dreptului de concesiune echivalează cu o modificare a contractului de concesiune, modificare care, potrivit art.10 din contractul de concesiune, nu poate opera decât cu acordul părților. În cauza de față, în contract nu era prevăzută și modalitatea în care a avut loc transmiterea dreptului de concesiune.
Consideră că admiterea recursului și obligarea intimatei la încheierea contractului de concesiune ar însemna obligarea acesteia la îndeplinirea unui fapt personal, în condițiile în care nimeni nu poate fi astfel obligat.Nu poate fi ținută intimata să execute o obligație asumată de vânzătoare față de o altă entitate, mai ales că nu sunt întrunite condițiile cerute pentru opozabilitate, iar încheierea contractului de concesiune nu se poate realiza decât în condițiile imperative prevăzute de lege, art.123 alin.1 și 2 din Legea nr.215/2001 și art.26 din OG nr.54/2006.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanței, mai puțin în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care o susține și în recurs.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 684/CA/ 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul consiliul Local al municipiului I în contradictoriu cu B.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond reținut că prin contractul de concesiune nr. 1/9.03.1999 reclamantul Consiliul Local al municipiului Iac oncesionat Băncii Internaționale a Religiilor suprafața de 37. situată în I, str. -, bloc 6 Martie pentru o durată de 49 ani, pentru o redevență de 24.000.000 lei vechi anual, redevență ce se va indexa anual (fila 22 dosar -).
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare 1980/22.01.2001 Banca Internațională a Religiilor a vândut pârâtei imobilul situat în I, bd. -,. 6 Martie, transmițând și dreptul de concesiune asupra a 37. deținut conform contractului de concesiune nr. 1/9.03.1999.
Această transmitere a calității de concesionare reprezintă în fapt o modificare a contractului de concesiune încheiat de Banca Internațională a Religiilor cu reclamantul, modificare ce se putea face numai prin acordul expres al părților conform art. 10 din contractul de concesiune, numai astfel putând fi opozabilă reclamantului schimbarea concesionarului.
Rezultă că nefiind îndeplinită condiția opozabilității în condițiile art. 1132 - 1133 Cod civil, neexistând temei contractual, pârâtei nu-i poate fi opusă redevența asumată de Banca Internațională a Religiilor, calculată conform art. 3 din contract prin indexări anuale prin actele emise de reclamant.
Pentru lipsa de folosință reclamantul poate solicita despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului, despăgubiri al căror mod de calcul nu a fost indicat și dovedit cu probe concludente.
În consecință nu poate fi primită solicitarea de obligare a pârâtei la plata redevenței și a penalităților.
S-a mai reținut că potrivit art. 123 alin. 1, 2 din legea 215/2001 Consiliile Locale hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat să fie concesionate sau închiriate, iar vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Conform dispozițiilor art. 15 din OG54/2006 s-a constat că atribuirea concesiunii spațiului în cauză se realizează prin licitație publică, iar în subsidiar prin negociere directă potrivit art. 26 din OG54/2006, astfel că cererea reclamantului de obligare a pârâtei direct la încheierea contractului de concesiune contravine dispozițiilor legale sus menționate, astfel încât nici această solicitare nu poate fi primită.
S-a reținut de asemeni că reclamantul are calitate procesuală activă, avându-se în vedere faptul că suprafața de teren indicată în acțiune este inclusă în inventarul bunurilor care aparțin domeniului privat al municipiului I aprobat prin hotărârea nr. 39/2003, iar conform art. 36 alin. 5 lit. a din Legea nr. 215/2001 consiliul local este cel care hotărăște darea în administrare, concesionarea sau încheierea bunurilor proprietate publică a municipiului
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Local Municipal I,care apreciază că instanța de fond a dat o interpretare greșită actului juridic dedus judecății precum și probatoriului administrat.
Pentru primul capăt de cerere, reclamantul - recurent a invocat sentința civilă nr. 12546 din 10 noiembrie 2003 prin care intimata - pârâtă a fost obligată la plata sumelor aferente perioadei 2001 - 2002, astfel suma de 53656 lei ce reprezintă contravaloarea folosinței terenului deținut fără titlu ar fi trebuit să o primească de la intimat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, acesta greșit a fost respins, deoarece acordul de voință al intimatului a fot dat în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare consiliul local municipal având calitatea de proprietar concedent, mai ales că a fost cunoscută natura juridică a suprafeței de 37 terne, chiar din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel că afirmația intimatului că s-a aflat în eroare cu privire la calitatea de proprietar - concedent al consiliului local municipal nu poate fi luată în considerare, nefiind dovedită.
Apreciază recurentul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1073 - 1075 din Codul civil
Prin întâmpinare, intimatul - pârât solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că încheierea contractului de concesiune contravine dispozițiilor legale în materie.
În cauză nu au fost administrate noi probatorii.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a reține următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 1/9.03.1999 reclamantul Consiliul Local al municipiului Iac oncesionat Băncii Internaționale a Religiilor suprafața de 37 mp situată în I, str. -, bloc 6 Martie pentru o durată de 49 ani, pentru o redevență de 24.000.000 lei vechi anual, redevență ce se va indexa anual (fila 22 dosar -).
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare 1980/22.01.2001 Banca Internațională a Religiilor a vândut pârâtei imobilul situat în I, bd. -,. 6 Martie, transmițând și dreptul de concesiune asupra a 37. deținut conform contractului de concesiune nr. 1/9.03.1999.
Corect s-a reținut că nu este îndeplinită condiția opozabilității conform art. 1132 si 1133 Cod civil, deoarece intimatei nu îi poate fi opusă redevența asumata de și calculată conform contractului; ca pentru lipsa de folosința reclamantul poate solicita despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului și că nu poate fi primită cererea reclamantului de obligare a paratei la încheierea contractului de concesiune întrucât s-ar încălca în această ipoteză prevederile legale în materie.
Operațiunea juridică a ransmiterii dreptului de concesiune asupra terenului în suprafață de 37. de către Banca Internaționala a Religiilor către intimată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1930/22.10.2001 nu reprezintă altceva decât o modificare a contractului de concesiune nr.11620/09.03.1999 încheiat între Consiliul Local al municipiului I și Banca Internaționala a Religiilor.
Potrivit art. 10 din contractul de concesiune invocat, modificarea acestuia nu putea opera decât cu acordul expres al părților, doar în aceste condiții putând fi opozabilă recurentului.
Deoarece în cauză nu se pune problema opozabilității modificării contractului de concesiune rezultă că nu există nici temei juridic și nici contractual pentru ca intimatei să îi poată fi opusă redevența asumată de Banca Internațională a Religiilor prin contractul inițial de concesiune și care urma a fi indexată potrivit convenției.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei în sensul obligării intimatei de către instanța de judecată la încheierea contractului de concesiune deoarece nimeni nu pateu fi obligat la un fapt personal și, pe de altă parte, încheierea unui contract de concesiune nu se poate realiza decât în condițiile imperative ale legii.
Potrivit art. 123 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale hotărăsc că bunurile ce aparțin domeniului public sau privat pot fi concesionate iar această operațiune se poate realiza prin licitație publică, în condițiile legii.
Atribuirea unui bun în concesiune se poate realiza și în condițiile art. 26 din nr.OG 54/2006, care prevede, în subsidiar, posibilitatea atribuirii în concesiune prin negociere directă, astfel că este evident ca pretențiile recurentului nu pot fi primite, obligarea animatei în mod direct la încheierea contractului de concesiune contravenind în mod evident dispozițiilor legale.
Se va observa că însuși recurentul - reclamant recunoaște caracterul inoperant al contractului de concesiune în raporturile cu intimata, dat fiind că a formulat un capăt de cerere prin care se tinde la încheierea unui nou contract de concesiune între pretinsul proprietar al suprafeței de teren și intimată.
Operațiunea juridică de transmitere a dreptului de concesiune echivalează cu o modificare a contractului de concesiune, modificare care potrivit art. 10 din contractul de concesiune nu poate opera decât cu acordul părților. În cazul de față, în contract nu era prevăzută și modalitatea în care a avut loc transmiterea dreptului de concesiune.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge recursul și fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 684/A/6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de Consiliul Local al Municipiului I împotriva sentinței nr. 684/CA/ 6 iunie 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Se ia act că intimata nu solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Nu pot fi primite nici susținerile
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Dan
