Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 97
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în D,-,. A,. 19, județul B,împotriva sentinței nr.1096 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (-), în contradictoriu cu pârâții-intimați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B, nr.5, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat -, pentru reclamantul recurent (cu împuternicire avocațială nr. 00142), lipsă fiind acesta și celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța verifică actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Avocat -, pentru reclamantul, pune concluzii de admitere a recursului în parte, modificarea sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii în parte a acțiunii, în sensul obligării pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B să restituie reclamantului suma de 5285 lei, achitată cu titlu de taxă poluare, a dobânzilor conform art. 128 din Codul d e procedură fiscală, precum și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 300 lei, conform, chitanței nr. -/07.-, pe care o depune la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
În temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale, de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani sub nr. - la data de 20.03.2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Bas olicitat obligarea acestora la restituirea taxei de poluare achitate pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism din spațiul și a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare în vederea înmatriculării autoturismului, taxă care contravine dispozițiilor art. 28 și 90 din Tratatului Uniunii Europene, ceea ce atrage răspunderea statului pentru nerespectarea disp. art. 10 din tratat, potrivit cărora autoritățile statului au obligația de a lua toată măsurile destinate executării dreptului comunitar.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Statul Român - prin, legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât taxa a fost percepută în baza dispozițiilor nr.OUG 50/2008.
Pârâtul Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B, legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 1096 din 29 octombrie 2009, Tribunalul Botoșani - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B, față de care a respins acțiunea, ca inadmisibilă; a respins, ca nefondată excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român - prin, aceasta este justificată prin aceea că repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației de a respecta normele comunitare revine Statului Român potrivit art. 28 din E; trezoreria doar a încasat suma plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice altă taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasată în baza legii române.
Față de Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului, instanța a admis excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B nu este parte în raportul juridic dedus judecății, care implică atragerea răspunderii materiale a statului pentru nerespectarea unei norme de drept comunitar.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că această taxă a fost stabilită în baza elementelor de calcul prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Taxa de poluare pentru autovehicule se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și, la stabilirea ei, se au în vedere mai multe elemente de calcul și anume: valoarea combinată a emisiilor de, taxa specifică exprimată în Euro/1 g, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei, care are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, rulajul mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare a autovehiculului.
Această taxă se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a autoturismelor second-hand cumpărate din
Potrivit art. 28 din în statele membre sunt interzise restricțiile cantitate la import precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art. 90 din același tratat stabilindu-se că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiție a interpretat în sens foarte larg noțiunea de "taxe cu efect echivalent", apreciind că acestea reprezintă orice taxe de ordin financiar indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă ca urmare a faptului că acestea traversează granița, chiar dacă aceste taxe nu sunt colectate în beneficiul statului, nu au natură discriminatorie sau protecționistă, iar produsul taxat nu se află în competiție cu produsele fabricate pe plan intern.
Curtea Europeană de Justiție a admis însă, că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90 din, adică respectă condiția de a nu fi discriminatoriu.
De asemenea, Curtea Europeană a lăsat o largă marjă de apreciere statelor membre în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
De observat că, taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în circulație în România a autoturismelor noi sau second-hand.
Fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător), cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă disp. art. 28 și 90 din
Pornind de la faptul că, această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății asupra autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. În acest context, taxa de poluare nu este decât aplicarea principiului "poluatorul plătește", principiu reținut în dreptul comunitar.
Pe de altă parte, este de remarcat că taxa de primă înmatriculare, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda), sau taxă fixă (în Spania).
Unele state europene au fost sancționate în procedura de infrigement, pentru modalitatea de percepere a taxei, însă la pronunțarea soluțiilor s-a avut în vedere obligația efectuării unei inspecții tehnice numai pentru autovehicule, importate (cauza C- 170/07 Comisia vs. Polonia), fie un criteriu unic întemeiat pe vechime (C 74/06 Comisia vs. ), fie posibilitatea înmatriculării numai dacă se respectă anumite dispoziții în materie de emisii poluante și emisii sonore (C- 527/07 Comisia vs. Austria). Însă, modalitatea de stabilire a taxei de poluare în forma prevăzută de nr.OUG 50/2008, ia în considerare mai multe criterii care se aplică uniform autoturismelor la prima înmatriculare.
Din acest punct de vedere, taxa astfel percepută nu este discriminatorie întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, nu și eventualele revânzări pe teritoriul României.
Important la soluționarea cauzei este și faptul că, în procedura hotărârilor preliminarii, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în sensul că taxele percepute la prima înmatriculare pe teritoriul unei țări, nu au efectul unor taxe echivalente la import, atâta vreme cât privesc atât autoturismele noi cât și cele cumpărate din spațiul european și când taxa aplicată produsului de import și cea aplicată produsului național similar sunt calculate după aceleași metode și nu conduc, chiar în cazuri limitate, la un impozit mai mare produsului de import (ex: Cauza C-313/05). Aceste hotărâri pot fi luate în considerare la soluționarea prezentei cauze deoarece, Curtea a interpretat deja problema în litigiu, indiferent de procedura în care a fost adoptată. Comparând textele propuse de C în analiza unei taxe echivalente la import, cu modalitatea de calcul a taxei de poluare stabilită de nr.OUG 50/2008, se constată că aceasta respectă exigențele propuse și, prin aplicarea criteriilor de calcul, taxa aplicată produsului de import, nou sau second-hand, și cea aplicată produsului național similar, nu se ajunge la un impozit mai mare perceput produsului de import.
Prima instanță a constatat în concluzie că, taxa de poluare pretinsă reclamantului pentru înmatricularea unui autoturism second-hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, cu atât mai mult cu cât, taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată și susținând că, au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, al cărui scop general este de a asigura libera circulație a mărfurilor, iar OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, apreciază recurentul după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil fiind total contrar spiritului legislației comunitare ca norma fiscală să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate care, în drept, se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,Curteaapreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008, cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1.
Se cuvine, pentru început, să stabilim locul pe care dispozițiile art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv de realizare a unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror alte taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că, statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal ci, le impune ca, indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare, înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că, această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație, cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr. 50/2008, poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
În cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care reclamantul achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că "autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilorOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008."
Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin " păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare", așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.
De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de "primă înmatriculare" toate mașinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intră direct pe mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că actuala formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie, provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.
De altfel, cu aceeași argumentare, Comisia Europeană a transmis României o "scrisoare de somare", ca primă etapă a procedurii de încălcare dreptului comunitar prevăzută de art. 226 din Tratatul CE.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene - cauza Costa/Enel (1964) - stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a- lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca, baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul, a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau prin alte proceduri constituționale.
Având în vedere cele ce preced, Curtea, în baza art. 3041, 312 alin.
1 - 3 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, vor fi obligați ca părți căzute în pretenții și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 300 lei, din recurs, reprezentând onorariu avocat, avansate de reclamant cu ocazia judecării recursului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de reclamantul, domiciliat în D,-,. A,. 19, județul B,împotriva sentinței nr.1096 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal(dosar nr. -).
Modifică sentința nr. 1096/29.10.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că admite acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B, nr.5, județul B și obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 5285 lei achitată cu titlu de taxă poluare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pârâții Statul Român prin, respectiv B să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Jud.fond: -
Tehnoredact.
19.02.2010/2 ex.
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
