Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 98/A-
Ședința publică din 08 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanta- SOCIETATEA COMERCIALĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂcu sediul în,-, județul V, împotriva sentinței comerciale nr.465/C din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta- SAcu sediul în Rm.V,-, - Chimică, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat, prin anularea chitanței Seria - nr. -/16.06.2008, în sumă de 1.990,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 01 octombrie 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 8 februarie 2007 la Tribunalul Vâlcea, reclamanta - Societate Comercială Meșteșugărească a chemat în judecată pe pârâta - SA, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de penalități de întârziere, dobândă comercială și daune interese în completare - sumă stabilită ipotetic - precum și la plata acestora în continuare până la achitarea integrală a debitului. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți a intervenit contractul de prestări servicii nr.3491/11.02.1998, prin care reclamanta s-a obligat să presteze pârâtei lucrări de construcții, vopsitorie, izolații, zugrăveli și altele. Lucrările și reparațiile de construcții au fost executate în baza contractului comercial și a comenzilor lansate de către pârâtă în perioada 11 februarie 1998 - decembrie 2005. Situația prestărilor de servicii, a plăților și a compensărilor a fost prezentată în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.6235/2005 al Judecătoriei Rm.V, în care s-a stabilit, în mod definitiv și irevocabil, că pârâta datorează reclamantei suma de 91.571 lei. Suma respectivă însă, s-a dispus a fi plătită către V, ca și creditor al reclamantei, menținându-se poprirea înființată de creditoare asupra drepturilor bănești cuvenite debitoarei - SA, în mâinile terțului poprit SA. În dosarul respectiv s-a mai stabilit că - SA a prestat către SA, în perioada 2001-2005, servicii în cuantum de 3.431.175,48 lei. Pârâta, însă, nu a achitat la timp valoarea serviciilor prestate, ceea ce, potrivit art.7 din contract, a atras calcularea de despăgubiri și penalități.
Pentru perioada 27 februarie 2004 - decembrie 2006, pârâta datorează reclamantei 129.424 lei penalități de întârziere. Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.469/2006, în afara penalităților contractuale, debitorul este obligat să plătească creditorului și daune interese moratorii sau compensatorii. Întrucât pârâta și-a întârziat plățile către reclamantă, aceasta din urmă a plătit la rândul său către creditorul fiscal V penalități și dobânzi în cuantum de 300.000 lei.
La data de 06.03.2008 (fila 363 dosar), reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 403.241 lei, reprezentând penalități și daune interese, conform expertizelor judiciare efectuate în cauză.
Prin sentința nr.465/C/20.03.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă și a respins și cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că în dosarul nr.6235/2005 al Judecătoriei Rm.V, în care s-a efectuat o expertiză contabilă ce a concluzionat că părțile își efectuaseră reciproc servicii pentru care a operat și compensarea datoriilor, nu s-a reținut că suma de bani pe care reclamanta ar trebui să o primească de la pârâtă reprezintă contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului nr.3491/1998. Dimpotrivă, expertiza respectivă a stabilit că mare parte din datoria care a atras înființarea popririi la. Vac onstituit-o contravaloarea unor saci de hârtie. Ca atare, dacă suma pentru care s-a înființat poprirea nu reprezintă contravaloarea serviciilor din contractul nr.3491/1998, nici penalitățile cerute în speță în baza art.7 din contract nu pot fi acordate. Singurul încheiat de părți și menționat în expertiza Judecătoriei Rm.V este Actul adițional nr.1/1998, ce se referă la justificarea unor ambalaje care nu au legătură cu obiectul prezentului dosar. În nicio hotărâre judecătorească nu s-a statuat că acest contract nr.3491/1998 nu a fost respectat de părți sau că vreuna dintre părți nu și-ar fi îndeplinit obligațiile.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta, care, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 9 și art.312 alin.5 Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.261 Cod pr.civilă.
Astfel, hotărârea nu cuprinde obiectul cererii, susținerile părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele care au determinat înlăturarea cererilor părților, fapt ce face imposibilă analiza cauzei.
Instanța de fond a respins acțiunea fără să analizeze susținerile reclamantei și dovezile prezentate de aceasta, pronunțând o hotărâre care cuprinde considerente străine de natura pricinii și de fondul cauzei.
Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului, deși reclamanta a dovedit că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fapt ce atrage despăgubiri și penalități potrivit art.7 din Contractul nr.3491/1998 și art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.469/2002. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-au stabilit împrejurările și circumstanțele în care a luat naștere litigiul comercial, expertul constatând că suma de 91.571 lei - reținută și în sentința Judecătoriei Rm.V, pronunțată în dosarul nr.6325/2005 - a fost achitată cu întârziere la datele de 29 decembrie 2006 și 24 ianuarie 2007. În aceste condiții, penalitățile de întârziere sunt de 132.696 lei, iar daunele interese (majorări de întârziere, penalități, alte sume de bani plătite bugetului de stat) sunt de 270.545 lei.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare invocând prescripția dreptului la acțiune al reclamantei și pe fond solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât contractul dintre părți și-a încetat efectele în anul 2003, fără a mai fi prelungit prin acordul părților, ultima factură emisă datând din ianuarie 2003. Orice alte lucrări ulterioare executate de către reclamantă nu au avut ca temei contractul nr.3491/1998.
La termenul din data de 20.06.2008 (fila 406 dosar), Curtea de APEL PITEȘTIa calificat calea de atac formulată de - ca fiind apel.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, apelanta-reclamantă depunând la dosar facturile fiscale emise în baza contractului invocat prin cererea de chemare în judecată.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat.
În privința conformității hotărârii de fond cu dispoz. art. 261.proc.civ. Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cererii de chemare în judecată s-au desfășurat în ședința publică de la termenul de judecată din data de 13.03.2008, în încheierea de ședință fiind făcute mențiuni despre obiectul cererii și susținerile părților. Pronunțarea asupra fondului cauzei a fost amânată la data de 20.03.2008, iar în preambulul sentinței se face mențiunea că încheierea din data de 13.03.2008 "face corp comun" cu sentința. În considerentele sentinței sunt arătate rațiunile pentru care prima instanță a apreciat ca nefiind întemeiată cererea reclamantei, rezultând motivele pentru care nu au fost primite argumentele creditoarei.
Prin urmare, Curtea apreciază că, sub aspect formal, sentința respectă dispozițiile legale.
În privința temeiniciei soluției de fond, Curtea reține următoarele:
Între părți a intervenit contractul de prestări servicii nr.3491/11 februarie 1998 (filele 9-11 dosar), prin care reclamanta se obliga să presteze pârâtei activități de încărcări produse finite; descărcări materii prime și materiale; pregătire ambalaje; ambalare produse finite; spălări vagoane cisterne; izolații și vopsitorii; curățire aparate; curățenie pavilioane administrative; curățenie zone limitrofe secțiilor de producție și societății, spații verzi; întreținere echipamente de protecție și spălătorie; deratizare; dezinsecție; distribuire antidot; alte servicii.
Părțile au prevăzut că valabilitatea contractului începe din data de 01.01.1998 și încetează la data de 31.12.1998, cu posibilitatea prelungirii lui cu acordul părților, dacă nu este denunțat prin adresă scrisă cu cel puțin 30 zile înainte.
La data de 2 august 2001, între părți a intervenit Actul adițional la contractul nr.3491/11.02.1998 ( filele 198-199 dosar), prin care părțile au prevăzut căpentru luna iulie 2001obiectul contractului constă în ambalarea produselor sodice; încărcări-descărcări materii prime, materiale, produse sodice și alte materiale; spălat vagoane; pregătire ambalaje (saci și burdufi); curățenie interioară (femei de serviciu). Totodată, părțile au prevăzut căîncepând cu luna august 2001obiectul contractului constă în ambalare produse sodice; încărcări-descărcări materii prime, materiale, produse sodice și alte materiale; spălat vagoane; curățenie interioară (femei de serviciu). S-a stabilit că aplicarea contractului începe cu data de 01.07.2001.
La data de 30 ianuarie 2003, pârâta a adus la cunoștință reclamantei, prin adresă scrisă, faptul că, începând cu data de 01.01.2003, încetează valabilitatea contractului de prestări servicii nr.3491/11.02.1998 având ca obiect următoarele activități: ambalarea produselor sodice; încărcări-descărcări produse sodice ambalate, materii prime și materiale; spălări vagoane; încărcări cu motostivuitorul; încărcări cu podul rulant; curățenie interioară (femei de serviciu). Totodată, pârâta a precizat că serviciile prestate de către reclamantă până la data de 01.02.2003, vor fi decontate pe baza situațiilor de plată acceptate de pârâtă și a facturilor emise de reclamantă.
Curtea constată că activitățile ce formează obiectul Actului adițional din 2.08.2001, atât pentru luna iulie, cât și pentru luna august și ulterior, se regăsesc între activitățile ce formau de la început obiectul contractului nr.3491/1998. De asemenea, constată că activitățile constând în "încărcări cu motostivuitorul" și "încărcări cu podul rulant" indicate în denunțarea formulată de către pârâtă la data de 30.01.2003, nu au fost în mod expres incluse în obiectul contractului ori în obiectul Actului adițional.
Luând în considerare denunțarea unilaterală a contractului făcută de către pârâtă la data de 30.01.2003, prin raportare la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 08.02.2007, Curtea constată că în privința debitului principal, anterior datei de 08.02.2004, rezultat din aplicarea contractului nr.3491/1998 și a Actului adițional din 02.08.2001 a intervenit prescripția extinctivă prev.de art. 1, art.3 alin.1 și art. 12 din Decretul nr.167/1958. Ca atare, ca efect al prescripției extinctive, potrivit art. 1 alin.2 din același, și pretențiile constând în accesorii -prev. de art. 7 din contract- ale debitelor principale anterioare datei de 08.02.2004 sunt stinse.
De altfel, și în cazul în care s-ar aprecia că denunțarea unilaterală nu putea produce efecte mai înainte de sfârșitul anului 2003 - având în vedere dispozițiile art.3 din contract din care rezultă că denunțarea trebuie să intervină înainte de prelungirea automată a contractului, prin acordul tacit al părților, la începutul fiecărui an - pretențiile sunt, de asemenea, prescrise, întrucât acțiunea fost introdusă după împlinirea termenului de trei ani calculat potrivit dispozițiilor legale sus invocate.
La fel ar fi incidentă concluzia prescripției extinctive, dacă s-ar aprecia că încă nu ar fi încetat valabilitatea contractului nr.3491/1998, întrucât obiectul acestuia a constat în prestații succesive.
Restul pretențiilor sunt nefondate. Astfel, serviciile prestate de către reclamantă și incluse în facturile depuse la dosar în fața instanței de apel, nu au legătură cu serviciile incluse în contractul nr.3491/1998, ci cu contractele comerciale nr.9123/2005, nr.1810/2004, nr.6/2004, nr.5/2004, nr.11487/2004, nr.3/2004, depuse la dosarul de fond la filele 187-189 dosar, contracte al căror obiect a vizat, în principal, lucrări de reparații, lucrări de construcții la clădiri și construcții metalice: tencuieli, zidărie, pardoseli de beton, izolații hidrofuge, faianță, gresie, zugrăveli, vopsitorii, zidării construcții metalice.
Prin urmare, orice daune calculate pentru neplata la scadență a serviciilor prestate în baza contractelor sus-arătate, nu pot fi acordate în cauza de față, pentru că nu au făcut obiectul contractului nr.3491/1998, pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea, și deci, nu au legătură cu această convenție. Nu este dovedită nicio logică pentru care părțile, considerând încă în vigoare între ele contractul nr. 3491/1998, au încheiat convenții ulterioare cu obiect identic celui al respectivului contract.
Faptul că în cauza nr.6235/2005 a Judecătoriei Rm.V a fost admisă cererea creditoarei V și a fost menținută poprirea înființată de aceasta asupra sumei totale de 81.670,61 lei cuvenită Societății Comerciale SA și aflată în mâinile terțului poprit - SA, nu are relevanță în privința stabilirii faptului că suma respectivă decurge din raportul juridic invocat în cauza de față. Curtea constată că la dosarul de menținere a popririi soluționat de Judecătoria Rm. a fost depus și un alt adițional - nr. 1/1998 - încheiat de părți relativ la contractul nr. 3491/1998 (fila 92 Judecătorie), prin care a fost completat obiectul contractului cu "activitatea de justificare a valorilor materiale reprezentate de ambalaje". Însă acest adițional nu are relevanță nici din punct de vedere al neincidenței dispozițiilor legale privitoare la prescripția extinctivă, nici din cel al netemeiniciei acțiunii pe fond, pentru aceleași motive arătate anterior. De altfel, expertiza realizată în dosarul Judecătoriei a examinat toate raporturile comerciale dintre părțiîn ansamblul lor, așa cum rezultau din evidențele contabile, precum și modalitatea de efectuarea a plăților.
Pentru cele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea urmează să respinsă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta- -SOCIETATEA COMERCIALĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂcu sediul în,-, județul V, împotriva sentinței comerciale nr.465/C din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, intimată fiind pârâta- SAcu sediul în Rm.V,-, - Chimică, jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
16.10.2008/Red.
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
