Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 102/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 102/CA
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată în contencios administrativ de reclamantul, domiciliat în comuna, sat de Deal, județul T, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul T, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde reclamantul asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral al cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul reclamantului
Apărătorul reclamantului solicită administrarea probei testimoniale cu martorul, prezent în instanță. Învederează că la termenul anterior a fost încuviințată această probă.
În conformitate cu dispozițiile art.196-198 din Codul d e procedură civilă, este audiat martorul, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
Întrebat fiind, apărătorul reclamantului arată că nu mai are acte de depus sau cereri noi de formulat, solicitând cuvântul asupra cauzei.
Curtea, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cauzei.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea contestației, anularea hotărârii contestate și având în vedere probatoriile administrate stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, cu consecința acordării drepturilor cuvenite.
Învederează că familia reclamantului a suferit succesiv două strămutări, în cursul anului 1940 din Bulgaria în România, urmare Tratatului româno-bulgar încheiat la C la 06.09.1940, pentru ca în anul 1942 să ajungă la - URSS, unde s-a născut reclamantul, pentru ca, și în vara anului 1944 când familia reclamantului s-a refugiat pe teritoriul României, stabilindu-se în comuna, sat Deal, județul T în anul 1945. Reclamantul întrunește cerințele prevăzute de lege pentru a-i fi stabilită calitatea de beneficiar al Legii 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, ca persoană născută în perioada de refugiu a părinților săi din Bulgaria, în România, dar și ca persoană care a suferit în mod direct consecințele refugiului -URSS în România.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra cauzei în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin contestația depusă la 14.08.2007 înregistrată sub nr- la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C să i se recunoască calitatea de strămutat, în condițiile nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că părinții săi s-au refugiat din Bulgaria în România la sfârșitul anului 1940, pentru ca în anul 1942 să ajungă la - URSS. Aici s-a născut reclamantul la data de 29.08.1943, iar în vara anului 1944 familia sa s-a refugiat pe teritoriul României, stabilindu-se în anul 1945 în comuna, sat Deal, județul
A susținut reclamantul că îndeplinește condițiile pentru a i se recunoaște calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000, pârâta reținând în mod greșit că nu ar îndeplinii aceste condiții întrucât s-a născut după strămutarea părinților.
În susținerea contestației reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri depunând la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: hotărârea nr.6210/31.07.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii T, act de identitate și certificat de naștere ale reclamantului, înscrisuri eliberate de Arhivele Naționale ale Statului, respectiv Declarațiune din 09.09.1940 și Situație de avere imobilă rurală a locuitorului.
La data de 30.08.2007 reclamantul a depus o nouă contestație înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA, iar prin încheierea nr.652/CA pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2007, Curtea de APEL CONSTANȚA, constatând incidente dispozițiile art.164 din Codul d e procedură civilă, a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Prin Sentința civilă nr.651/CA/20.09.2007, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis acțiunea și a dispus anularea Hotărârii nr.6210/31.07.2007 emisă de Comisia pentru aplicare legii nr.189/2000 stabilind în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, recurs ce a fost admis prin decizia nr.836/29.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind dispusă casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. A stabilit instanța de control judiciar că se impune completarea probatoriului întrucât materialul probator administrat în cauză este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite și care să facă dovada persecuției etnice.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că din copia certificatului de naștere rezultă că reclamantul este născut la data de 29.08.1943, în timp ce din înscrisul intitulat "Declarațiune" și din "Situația imobilă rurală" rezultă că printre membrii familiei, strămutați din Bulgaria în septembrie 1940, figurează și, în vârstă de 5 ani.
După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității depunerii cererii, întrucât contestația nu a fost formulată în termenul prevăzut de art.7 (4) din Legea nr.189/2000; pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 09.07.2008, instanța, în conformitate cu dispozițiile art.315 din Codul d e procedură civilă, a dispus suplimentarea probatoriilor pentru lămurirea situației de fapt, sens în care a fost citat reclamantul cu mențiunea de a răspunde la excepția tardivității depunerii contestației și de a propune probe - înscrisuri și martori - în susținerea cererii sale.
Prin precizările depuse la dosar la data de 22.01.2009, reclamantul solicită respingerea excepției tardivității invocate de pârâtă prin întâmpinare, arătând că hotărârea contestată a fost emisă de pârâtă la data de 31 iulie 2007, iar contestația formulată împotriva acestei hotărâri a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 14 august 2007 sub nr-, înlăuntrul termenului legal de 30 de zile de la comunicare.
Pe fondul cauzei, precizează reclamantul că părinții săi, împreună având 4 copii, s-au refugiat din Bulgaria în România la sfârșitul anului 1940, pentru ca în anul 1942 să ajungă la - URSS. În toamna anului 1944, datorită presiunilor exercitate asupra românilor de autoritățile sovietice după ocuparea de către sovietici, mama reclamantului împreună cu copiii, între care și reclamantul (tatăl său fiind pe front), s-au refugiat pe teritoriul României, stabilindu-se în comuna, sat Deal, județul T în anul 1945. Astfel, familia reclamantului a suferit consecințele a două refugii succesive, unul de pe teritoriul Bulgariei și altul de pe teritoriul URSS.
A arătat reclamantul că întrunește toate cerințele prevăzute de lege pentru a-i fi stabilită calitatea de beneficiar al Legii 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, întrucât, născut în perioada de refugiu a părinților săi din localitatea de domiciliu aflată în Bulgaria, el a suportat aceleași condiții nefavorabile și prejudicii ca și familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, suferind în mod direct consecințele refugiului -URSS în România.
În rejudecare, reclamantul a suplimentat probatoriul administrat cu o serie de înscrisuri, respectiv: Hotărârea nr.1821/14.12.2002, Hotărârea nr.1826/14.12.2002 și Hotărârea nr.2941/07.04.2003 emise de Casa Județeană de Pensii T - hotărâri care stabilesc fraților reclamantului, G și (fostă ) calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000; cupon de pensie (noiembrie 2008) cu drepturile primite de sora reclamantului (fostă ) ca beneficiară a aceleiași legi, înscris eliberat de Arhivele Naționale ale Statului-Direcția Județeană T, respectiv extras din " de evacuați din definitivați în centrul de colonizare Deal, județul T" privind colonistul D-tru, cu mențiunea: evacuat din -, anul stabilirii în centru: 1945. mai depus practică judiciară.
Reclamantul a solicitat și proba testimonială, fiind propus și audiat de către instanță martorul.
Din analiza probelor administrate în cauză, Curtea reține căreclamantul a solicitat cu cererea înregistrată sub nr.18051/24.07.2007 la Casa Județeană de Pensii T recunoașterea calității sale de persoană strămutată conform art.1 lit. c din Legea nr.189/2000.
Prin Hotărârea nr.6210/31.07.2007, Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 constituită la nivelul Casei Județene de Pensii Tar espins cererea reclamantului cu motivarea că acesta s-a născut după perioada strămutării populației din.
Acțiunea reclamantului a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanta la data de 14.08.2007, în termenul de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.4 din Legea nr.189/2000, astfel că excepția de tardivitate invocată de pârâtă în rejudecarea cauzei după casare cu trimitere este nefondată.
Pe fond, Curtea reține că reclamantul este născut la data de 29.08.1943 în localitatea -URSS, din părinți și -.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din declarația martorului audiat, părinții reclamantului au fost strămutați din Bulgaria, localitatea. C, județul, în baza Tratatului d l Craiova, pentru ca în anul 1942 să ajungă la - URSS unde reclamantul s-a născut.
Din declarația martorului (fila 60), dar și de declarațiile autentificate depuse la dosarul cauzei, rezultă că părinții reclamantului au avut încă cinci copii, respectiv două fete și trei băieți. La vremea respectivă, numele copiilor au fost încurcate, astfel că reclamantul era cunoscut sub numele de, deși în acte apare cu prenumele de, iar unul dintre frații săi, în prezent decedat, era cunoscut sub numele de, deși în acte apare. Cert este că reclamantul este născut în anul 1943, în perioada refugiului părinților săi din Bulgaria, pentru ca în anul 1944 să se refugieze împreună cu aceștia pe teritoriul României, așezându-se în comuna, sat Deal, județul
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.189/2000 pentru aprobarea G nr.105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice " de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu", iar în conformitate cu art.2 din Normele de aplicare a prevederilor nr.OG 105/1999, aprobate prin G nr.127/2002 se stipulează că "Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate,s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Conform art. 4 alin. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor legii se prevede că,"în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori".
Articolul 2 din nr.HG 127/2002 statuează că"în această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Potrivit art. 6 din lege, "dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu e posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
Din interpretarea dispozițiilor menționate rezultă că beneficiază de prevederile Legii nr.189/2000 nu numai persoanele, cetățeni români, care au suferit în mod direct de pe urma persecuțiilor din motive etnice, dar și copiii născuți în perioada prevăzută de lege, respectiv 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945. Aceasta, deoarece consecințele acestor persecuții au fost resimțite nu numai de persoanele strămutate în mod efectiv, ci și de copiii unor astfel de persoane, născuți în perioada de refugiu când îngrădirea libertății părinților s-a răsfrânt în mod implicit și asupra libertății copiilor lor.
Ori, tocmai această îngrădire a libertății este recompensată prin drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 astfel că nu pot fi excluși de la beneficiile legii copiii celor strămutați care au suferit și ei aceleași interdicții ca și părinții lor la care își aveau în mod legal domiciliul.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în România în anul 1940, el fiind născut în perioada de refugiu, dar și că a suferit în mod direct consecințele persecuțiilor etnice, în anul 1944 fiind strămutat împreună cu familia, din în România, Curtea apreciază că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, motiv pentru care urmează a admite acțiunea, a anula hotărârea emisă de pârâtă și a recunoaște reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 modificată și completată.
Drepturile se vor acorda reclamantului conform art.5 din Norma pentru aplicarea prevederilor nr.OG105/1999 aprobată prin nr.HG127/2002.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă, pârâta va fi obligată către reclamant la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de, domiciliat în comuna, sat de Deal, județul T, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județul.
Anulează hotărârea nr. 6210/31.07.2007 emisă de pârâtă și recunoaște reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Dispune emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Obligă pârâta la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 martie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red. hot. jud. -
4 ex/ 18.03.2009
Emis 2 comunicări/
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma
