Refuz acordare drepturi conform nr.oug 214/1999( calitatea de luptator în rezistența anticomunistă). Sentința 109/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 109
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA, având ca obiect refuz acordare drepturi conform nr.OUG 214/1999 (calitatea de luptător în rezistența anticomunistă).
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii directe de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la nr-, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 19/13.01.2005 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Motivând acțiunea reclamantul arată că a formulat cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă înregistrată sub nr. 1099/2001, și abia după 7 ani i s-a comunicat decizia nr. 19/2005. În ce privește această decizie apreciază reclamantul că în mod greșit nu au fost luate în considerare înscrisurile trimise, din care rezultă faptul că a fost condamnat pentru motive politice, că a desfășurat o activitate anticomunistă din pricina căreia a fost mutat la. Reclamantul invocă sentința penală nr. 93/1998, precum și hotărârea prin care se atestă calitatea de persecutat politic.
Faptul că a fost urmărit de organele securității pentru că era considerat un luptător în rezistența anticomunistă este relevat de adresele din 2.05.1985, adresa nr. 28510/29.03.1999, înscrisul de la fila 13, nota securității din 2.09.1985.
Prin sentința nr. 139 din 26 mai 2008 Tribunalul Neamța declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BACĂU reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 al. 3 din Legea nr. 554/2004. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii arătând că pentru verificarea susținerilor petentului s-au solicitat noi acte de la. și de la. iar din adresa nr. 313/2004 a rezultat că din verificările efectuate nu au fost identificate documente care să ateste că reclamantul a fost supus unei condamnări sau măsuri administrative.
Se arată că reclamantul nu a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, ci infracțiuni de drept comun.
Analizând actele și lucrările dosarului această instanță reține:
În fapt:
Prin cererea înregistrată la nr. 1099/2001 reclamantul a solicitat acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă arătând că a avut dosar de urmărire la securitate, a fost arestat abuziv, a fost nevoit să profeseze într-o altă specialitate.
Prin decizia nr. 19/2005, comunicată reclamantului la 10 martie 2008, pârâta a respins cererea, reținând că din adresa nr. 313/00/23.11.2004 a rezultă că nu au fost identificate documente care să ateste calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, iar infracțiunile pentru care a fost condamnat nu au fost infracțiuni politice ci infracțiuni de drept comun. Se mai reține că nu s-au găsit documente care coroborate cu sentința penală de condamnare să conducă la concluzia că au avut conotație politică.
Independent de decizia nr. 19/2005, instanța reține ca situație de fapt următoarele:
Reclamantul a fost condamnat prin sentința nr.1413 din 16.12.1985 pentru infracțiunea de luare de mită, primire de foloase necuvenite și purtare abuzivă.
Prin sentința nr. 93/28 mai 1998 Tribunalul Neamța admis cererea de revizuire, a anulat sentința nr. 1413/1985, reclamantul din cauza de față fiind achitat. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că până în anul 1980 revizuientul a fost șef secție de obstetrică și ginecologie la Spitalul județean N și în această calitate protestat în fața activiștilor de partid pentru condițiile în care fost acordată asistența medicală, fiind de notorietate conflictul avut cu fostul prim secretar al fostului comitet de partid al S-a mai reținut că datorită atitudinii sale a fost pus sub supravegherea organelor de securitate și miliție, care au strâns probe obținute cu încălcarea regulilor procedurale pentru a-l trimite în judecată și înlăturarea sa din conducerea secției, ca fiind incomod.
Faptul că a fost în perioada 1976 - 1989 sub supravegherea și urmărirea organelor de securitate rezultă, fără îndoială din înscrisurile depuse în cauză, înscrisurile făcând totodată dovada că reclamantul avea o atitudine anticomunistă, care a avut repercursiuni asupra carieri și vieții personale.
Astfel, din nota de la fila 10 dosar tribunal, rezultă că reclamantul " vorbea împotriva regimului", din nota de la fila 11 că " nesocotește activitățile cu caracter politic", din nota de la fila 12 reiese că reclamantul " a susținut că femeile gravide trebuie bine alimentate".
Din dosarul informativ rezultă că (fila 13) reclamantul era sub supraveghere intensivă, uzându-se "filajul". Instanța reține că organele de securitate au apreciat în mai 1985 ( prin nota de la fila 49 în dosarul acestei instanțe) că " ajunge că nu au împiedicat numirea unui astfel de element în funcția ce ocupă".
Ulterior, reclamantul ( așa cum rezultă din adresa de la fila 16 dosar tribunal) a fost mutat pe alt post, la dispensarul medical, unde și-a desfășurat activitatea de la data de 20.01.1987 până la 10 iulie 1989. Repartizarea reclamantului, care era șeful secției obstetrică ginecologie din P N, pe un post de medic medicină generală la apare ca o măsură administrativă luată ca urmare a atitudinii anticomuniste.
Se mai reține că reclamantul a mai fost "atenționat" la 14.07.1978 pentru "afirmații ostile și preocupări evazioniste", așa cum rezultă din adresa emisă de ( fila 20 dosar tribunal).
În drept:
OUG nr. 214/1999 a fost adoptată în scopul acordării unei reparații morale persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989. Prin acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă s-a urmărit o reparație echitabilă celor care au suferit datorită atitudinii anticomuniste.
La art. 2 din OUG nr. 214/1999 sunt enumerate faptele care constituie infracțiuni săvârșite din motive politice, fapte care nu se regăseau în această formă incriminate în Codul penal în vigoare la 1989. Pornind de la acest aspect, nu se poate proceda la o interpretare " stricto sensu" a art. 2, interpretare ce ar conduce la concluzia că doar în ipoteza în care o persoană a fost condamnată pentru o infracțiune enumerată la lit. a - c, acesteia i se acordă calitatea de luptător.
În conținutul textului art. 2 s- inserat sintagma "care au avut drept scop" ceea ce însemnă că pârâta trebuia să analizeze, coroborând înscrisurile depuse de reclamant. scopul faptelor săvârșite.
Sub un prim aspect, instanța reține că pârâta, în considerentele deciziei nu a analizat toate aspectele invocate de reclamant. Astfel, comisia a reținut că reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune de drept comun (luare de mită) însă nu a analizat și faptul că ulterior a fost achitat pentru această infracțiune iar prin sentința penală prin care s-a dispus achitarea s-a reținut că acea condamnare a intervenit în realitate pentru protestul în fața activiștilor de partid.
Comisia a reținut doar că din adresa nu rezultă condamnări sau măsuri administrative însă faptul că împotriva reclamantului s-a luat măsura administrativă a schimbării locului de muncă și obligării să presteze o activitate medicală la un dispensar din, deși anterior fusese șef secție obstetrică, rezultă neîndoielnic din înscrisurile depuse la dosar. Astfel, organele de securitate au ajuns la concluzia că au procedat greșit permițând ocuparea de către reclamant a unei funcții de conducere având în vedere că aceasta avea o atitudine anticomunistă ( toate notele din dosar de urmărire sunt în acest sens) așa încât au dispus intensificarea urmăririi și îndepărtarea reclamantului din funcția de șef al secției de obstretică și ginecologie P Obligarea unui medic de a profesa într-un alt post decât specializarea sa apare ca o măsură administrativă abuzivă în sensul art. 3 lit. g din OUG nr. 194/1999, reprezentând o retrogradare.
În aprecierea calității de luptător în rezistența anticomunistă instanța reține ca relevant și faptul că organele fostei securități au reținut că reclamantul milita pentru drepturile femeilor, permițându-și la o plenară să discute despre necesitatea ca femeile gravide să fie corect alimentate. Față de această împrejurare, atât măsura administrativă luată cât și executarea unei pedepse privative de libertate executate pentru o infracțiune pe care nu a comis-o ( având în vedere sentința prin care a fost achitat) apar ca fiind justificate de faptele reclamantului care au avut ca scop respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale devenind astfel incidente dispozițiile art. 2 lit. d din OUG nr. 214/1999.
Față de cele ce preced, instanța apreciază că pârâta a procedat la o interpretare restrictivă a dispozițiilor OUG nr. 214/1999 pronunțând decizia doar în baza adresei fără a lua în considerare înscrisurile depuse de reclamant, înscrisuri care fac dovada măsurii administrative abuzive luate pe motive politice dar și a executării unei pedepse tot ca urmare a atitudinii anticomuniste.
În ce privește apărarea că decizia a fost emisă abia în anul 2005 instanța reține că nu este un motiv de nulitate.
Este adevărat că potrivit art.5 al. 5 cererea trebuia soluționată în termen de 30 de zile însă pentru nesoluționarea în termen reclamantul avea posibilitatea să se adreseze instanței și să solicite obligarea la emiterea deciziei. Nici împrejurarea că decizia nr. 19/2005 nu a fost comunicată în termen nu reprezintă un motiv de nulitate a deciziei. De altfel, reclamantului nu i-a fost afectat dreptul de acces la justiție după comunicarea deciziei.
Pentru cele ce preced, instanța în baza art. 18 din legea nr. 554/2004 va admite acțiunea, va anula decizia contestată, urmând a constata calitatea reclamantului de luptător în rezistența anticomunistă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA, având ca obiect refuz acordare drepturi conform nr.OUG 214/1999 (calitatea de luptător în rezistența anticomunistă).
Anulează decizia 19/13.01.2005 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Constată că reclamantul are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. /4.11.2008
Tehnored./4.11.2008
Ex.4
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac
