Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 113/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 113 /2008
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, având ca obiect anularea hotărârii nr. 2702 din 20.06.2007 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamantul, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspunsul primit de la Penitenciarul Gherla, prin care i s-a comunicat faptul că, nu dețin documente de arhivă din perioada 1940 - 1945 și a solicitat audierea unui martor care poate să, jure că tatăl său a murit din cauza refugiului.
Curtea, în urma deliberării, raportat la înscrisurile depuse la dosar și la probele administrate în cauză, apreciază că, audierea unui alt martor nu este util în cauză și ca atare respinge cererea.
Reclamantul a învederat instanței că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reclamantului pe fondul cauzei.
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 12.09.2007, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 2.702 din 20.06.2007 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în perioada 07.11.1942 - 09.02.1945 fost refugiat împreună cu familia sa datorită persecuțiilor etnice ca urmare a cedării de Nord autorităților hortiste din satul comuna, jud. C în comuna, jud.
A mai precizat reclamantul că tatăl său refuzând să se încorporeze în armata maghiară a fost urmărit și interogat, fiind suspectat de activități antimaghiare, astfel că în acest context, în toamna anului 1941, fost nevoit să părăsească localitatea natală.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, ( 7-10) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu a dovedit prin înscrisuri oficiale persecuțiile suferite, iar declarațiile martorilor prezintă în mod generic întreaga stare de fapt, nescoțând în evidență evenimente de natură a reliefa vreo experiență trăită de către aceștia împreună.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.05.2007, sub nr. 3.600, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 2.702 din data de 20.06.2007, pârâta respinge cererea reclamantului apreciind că din probatoriu administrat nu s-a făcut dovada exercitării vreunei persecuții de natură etnică asupra reclamantului, iar din declarațiile martorilor nu rezultă nici o legătură de cauzalitate între aceștia și familia reclamantului.
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actul administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și ( 20, 23).
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Prin încheierea din 05.11.2007 Curtea a dispus în temeiul art. 129 alin. 5.pr.civ. audierea martorilor, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului.
La termenul din 26.11.2007, Curtea, în temeiul pe disp. art. 193 Cod pr. civ. sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorilor și care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a reclamantului și a membrilor familiei acestuia, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor, ca urmare a cedării de Nord autorităților ungare. Astfel, martorii au relatat că i-au cunoscut personal pe părinții reclamantului, și știu că aceștia s-au refugiat motivat de teama persecuțiilor etnice, în toamna anului 1942 din localitatea de domiciliu în localitatea,
Curtea, în analiza probei testimoniale administrată, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, confirmând susținerile reclamantului.
De asemenea, mărturia testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantului, împreună cu familia acesteia, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care a fost implicați personal.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 2.702 din data de 20 iunie 2007 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada noiembrie 1942 - februarie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 561, jud. B- împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, cu sediul în B, B-dul. -, nr. 22, jud. B-N și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 2.702 din 20 iunie 2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada noiembrie 1942 - februarie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - - -
Red.Gh.
Dact./4 ex./08.02.2008.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
