Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 117/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 117/CA/2008 -
Ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Toros Vig Anamaria judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal în primă instanță, formulată de reclamantul.în nr.2 bloc 1, jud. B în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O- având ca obiectrefuz acordare drepturi conform Legii 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâta și martorul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, după care:
Reclamantul arată că martorul citat este paralizat la pat și nu se poate prezenta în instanță, el se află de 4 ani pe drumuri pentru drepturi ce i se cuvin, are 70 de ani și nu poate obliga martorii să se prezinte. Nu poate propune nici un alt martor și nu mai dorește suplimentarea probațiunii cu nici o probă solicitând instanței să-i fie admisă cererea, considerând că este purtat pe nedrept prin instanță și nu mai dorește fiind și bolnav.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin sentința nr.188/CA din 5.11.2007 a Curții de APEL ORADEA, s-a admis acțiunea introdusă de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, și a fost anulată hotărârea nr. 10149/17.05.2007 emisă de pârâtă și obligă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.10149/17.05.2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Baf ost respinsă cererea reclamantului, prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, apreciindu-se că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 din lege.
S-a reținut din actele depuse la dosar, respectiv din declarațiile notariale ale martorilor și că petentul împreună cu părinții săi, și, a fost refugiat în perioada iulie 1942 - martie 1945 din localitatea în localitatea B, iar din Extrasul nr.c/689 din 01.09.2004, eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale B, rezultă că, în urma cercetării fondurilor documentare privitoare la persoanele refugiate din teritoriul României cedat Ungariei în urma de la Viena din 30 august 1940, s-a constatat faptul că numitul figurează în Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, având numărul fișei 8418, înregistrată la data de 13.07.1942.
În condițiile în care din conținutul fișei nr.8418, comunicată de Direcția Arhive Naționale Centrale B, reiese că a avut calitatea de persoană refugiată din localitatea Peștere în localitatea B numitul, în vârstă de 33 ani, ceilalți membri ai familiei, respectiv, fiind rămași în teritoriul cedat Ungariei, Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, s-a constatat că nici una din aceste persoane nu fac parte din familia petentului.
Ca atare, declarațiile martorilor și nu au nici o relevanță juridică, fiind vehement contrazise de actele oficiale, Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 apreciind că, în acest caz, nu există dovada unei persecuții etnice suferite de petent și familia sa.
Instanța reține din analizarea probelor de la dosar, contrar poziției exprimate de pârâta Casa Județeană de Pensii B, că reclamantul a făcut dovada persecuției din motive etnice, fiind strămutat în altă localitatea decât cea de domiciliu.
Astfel, din declarațiile martorilor și reiese că reclamantul, împreună cu părinții săi, și, a fost refugiat în perioada iulie 1942 - martie 1945 din localitatea în localitatea - Martorul, audiat și în fața instanței, a declarat, de asemenea, că știe de la părinții săi că și, tatăl reclamantului, cu familia a părăsit satul din cauza ungurilor.
Referitor la conținutul fișei nr.8418, comunicată de către Direcția Arhivelor Naționale Centrale B, este evident că nici una din persoanele menționate în fișa respectivă nu face parte din familia reclamantului.
Familia reclamantului a fost compusă doar din trei persoane: tată, mamă și fiu, iar din Extrasul nr.c/689 din 01.09.2004, emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană B, reiese că figurează ca refugiat în perioada 1942-1945, având numărul fișei 8418, înregistrat la data de 13.07.1942.
Cum această contradicție între actele oficiale emise de cele două instituții (Arhivele Naționale Centrale B și Arhivele Județene B) nu poate fi imputată reclamantului și cum acesta, în lipsa unor acte oficiale concludente, a făcut dovada persecuției etnice prin proba testimoniale, instanța, în baza prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ raportat la prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, va admite acțiunea reclamantului, va anula Hotărârea nr.10149/17.05.2007 emisă de pârâtă și va obliga pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Această sentință a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia 1437 din 3.04.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reținând că în baza unui probatoriu neconcludent s-a dat hotărârea, fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză invocând și prevederile art.129 alin.5 cod de procedură civilă, care acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi.
S -a dispus ca instanța de rejudecare să suplimenteze probatoriul prin audierea ambilor martori care au dat declarații notariale în vederea lămuririi contradicțiilor și a edificării cu privire la identitatea de persoană între tatăl reclamantului și numitul, la care se referă fișa de refugiat 8418/1942.
Rejudecând cauza instanța reține că martorul, care a dat declarație notarială a fost reascultat de instanță în prima fază de judecată iar în rejudecare s-a dispus reascultarea și a martorului care însă nu s-a prezentat iar reclamantul a declarat că este paralizat la pat și netransportabil.
De asemenea a declarat că nu are alte probe și nu solicită ascultarea altor martori.
Instanța în baza rolului activ prevăzut în art. 129 cod procedură civilă nu a putut ordona administrarea altor probe din moment ce nu are cunoștințe de persoane care ar putea să cunoască situația reclamantului în perioada de la Viena.
Rejudecând cauza în baza probelor existente, rezultă că s-a clarificat situația extrasului eliberat de Direcția Arhivelor Naționale Centrale B, în sensul că acest act nu se referă la tatăl reclamantului.
care figurează în fișa eliberată a fost refugiat din Peștere în B, tatăl lui cu numele de avea 33 de ani iar mama 20 de ani. Reclamantul însă susține că s-ar fi refugiat din în B, tatăl lui la acea dată avea 40 de ani iar mama lui se numea.
Martorul, care a fost ascultat de instanță a revenit la declarația dată la notariat arătând că nu știe nimic despre reclamant și nu-și aduce aminte de cele declarate la notar, nefiindu-i citită declarația.
În lipsa oricăror alte probe se reține că nu rezultă din actele dosarului că reclamantul ar fi fost refugiat în perioada de la Viena pentru care hotărârea atacată nu-i lezează nici un drept recunosc în favoarea lui și în baza art.1 din Legea 554/2004 se respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamantului.în nr.2 bloc 1 județul B în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.sent.
Dact.4 ex.în 19.06.2008
2 com.
.- - nr.2,.1
pârâta - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Președinte:Toros Vig AnamariaJudecători:Toros Vig Anamaria
