Refuz acordare drepturi conform nr.oug 214/1999( calitatea de luptator în rezistența anticomunistă). Sentința 119/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.119
Ședința publică din data de 18 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOLIDARITATE SOCIALĂ A JUDEȚULUI M și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA, având ca obiect refuz acordare drepturi conform nr.OUG 214/1999 (calitatea de luptător în rezistența anticomunistă).
La data de 16.03.2009, reclamantul a înregistrat înscrisuri în susținerea cererii privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
La data de 23 iunie 2008, reclamantul - s-a adresat Tribunalului Maramureș, solicitând anularea deciziei nr. 2.738 din data de 26 februarie 2001, emisă de către DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOLIDARITATE SOCIALĂ A JUDEȚULUI M, prin care i s-a refuzat recunoașterea drepturilor conferite de Decretul-Lege nr. 118/1990, deși are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Prin înscrisul depus la dosarul tribunalului la fila 23, cererea a fost precizată și extinsă, relevându-se că se solicită introducerea în cauză a pârâtei COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA din cadrul MINISTERULUI JUSTIȚIEI, solicitându-se anularea deciziei nr. 427/2008 și recunoașterea calității de beneficiar a nr.OUG 214/1999 și a Decretului-Lege nr. 118/1990.
Raportat la acest cadru procesual, prin sentința civilă nr. 3722 din 3 noiembrie 2008, tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale și a sesizat Curtea de Apel Cluj cu soluționarea cauzei.
În consecință, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2 decembrie 2008, fiind suplimentată probațiunea, prin depunerea tuturor documentelor care au stat la baza emiterii deciziei contestate, inclusiv a dosarului de urmărire al reclamantului, comunicat de
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii acțiunii relevând că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor care pot beneficia de prev. nr.OUG 214/1999.
Analizând cererea formulată, Curtea reține următoarele:
La data de 8 mai 2008 fost emisă de către pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența decizia nr. din dosarul nr. 427/2006, prin care a fost respinsă cererea reclamantului - de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă.
La baza solicitării reclamantului a stat sentința penală nr. 603/1988, pronunțată în dosarul nr. 5.168/1988 al Judecătoriei Baia Mare, prin care acesta a fost condamnat la 1 an închisoare, cu obligare la muncă corecțională, pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei.
În considerentele hotărârii de condamnare se reține că, la data de 15.09.1988, reclamantul, împreună cu un minor, a trecut fraudulos frontiera de stat în, în zona localității, jud. S M, fiind returnat de către autoritățile maghiare.
Pârâtul a apreciat că această situație nu poate fi interpretată ca atrăgând incidența prev. art. 2 din nr.OUG 214/1999, nefiind vorba despre o condamnare de natură politică, aceasta nefiind urmată de luarea unor măsuri prev. de art. 3 din același act normativ.
Reclamantul contestă această poziție, relevând în fața instanței și în cuprinsul înscrisului depus la dosar la fila 58, motivele pentru care apreciază că această condamnare este una politică.
Astfel, la întrebarea instanței, reclamantul a indicat faptul că a fost nevoit să încerce să plece din țară, întrucât a refuzat să se înscrie ca membru în De asemenea, împreună cu mai mulți colegi de muncă, au organizat o acțiune de protest, în urma căreia s-a constituit o comisie de anchetă, la nivel central, care s-a deplasat la B M, ascultându-i pe toți cei implicați și amenințându-i cu represalii în situația în care nu vor renunța la astfel de manifestări.
În condițiile în care nu a înțeles să se supună acestei "recomandări", a fost trecut pe "lista neagră", pentru a fi trimis la muncă în, motiv pentru care a considerat că este mai bine să părăsească țara, cu atât mai mult cu cât, anterior, i s-a refuzat cererea de eliberare a unui pașaport turistic, pe care a formulat-o cu intenția de a vizita
Aceste susțineri sunt confirmate prin probațiunea administrată în cauză, martorii audiați, și ( 71 - 75) aratând că au fost colegi de serviciu cu reclamantul, la, în perioada 1975 - 1988, iar în acest interval, pe fondul deteriorării constante a situatiei generale economice si sociale, în rândul tuturor celor care lucrau în minerit, s-au ivit nemultumiri legate, în primul rând, de faptul ca le-a fost diminuată în mod constant retribuția, cu motivația neîndeplinirii planului de muncă.
Dintre toți colegii, reclamantul a fost cel care s-a manifestat cel mai intransigent, iar în cazul său, nemulțumirile sociale se împleteau cu cele politice, legate de politica partidului și de minciuna în care erau siliți să trăiască.
În aceste condiții, împreună cu alți câțiva colegi, au constituit o "celulă" de protest, hotărând, la un moment dat, că era cazul să facă public acest protest, motiv pentru care au inițiat o acțiune de colectare de fonduri, urmând să fie desemnate doua persoane care să se ducă în B, la Comitetul Central, pentru a-și susține poziția. Această inițiativă a fost însă zădărnicită de către de către directorul minei, care era membru în Marea Adunare Națională și o persoană influentă din punct de vedere al relațiilor de partid.
În acest context, martorul a întocmit personal un memoriu adresat Comitetului Central, care a ajuns și la Ministerul Minelor și prin care se cereau lămuriri legate de modul de salarizare. Acest memoriu a fost semnat de către toți colegii de muncă, în număr de cca. 40, printre care figurau martorul și reclamantul, el fiind expediat în vara anului 1988, iar la doua-trei săptămâni a fost convocată o ședința a tuturor semnatarilor, la care au participat, alături de conducerea minei, secretarul de partid, precum și ofițerul de securitate responsabil de.
S-au cerut explicații legate de temeiul legal al micșorării retribuțiilor, iar răspunsul celor delegați de către autorități a fost în sensul în care protestatarii încercau dramatizarea situației si că, dacă sunt nemulțumiți, există posibilitatea de a fi transferați în, tonul folosit cu acea ocazie atestând împrejurarea ca aceasta "detașare" va fi o pedeapsa pentru cei care nu înțeleg sa înceteze protestele.
În urma acelei ședințe convocate ca urmare a semnării memoriului colectiv, câțiva dintre protestatari au fost interogați de către ofițerul de securitate responsabil de, printre care si reclamantul. Acesta a relatat ulterior martorului că a fost amenințat cu faptul că va fi trimis în, unde va fi "acoperit de cărbune."
Aceste amenințări s-au și concretizat de altfel, ulterior fiind chemați și punându-li-se în vedere că au posibilitatea de a alege, în ceea ce privește detașarea, între M, și.
Cei doi martori au optat pentru, însă, datorită faptului ca reclamantul a fost cel care s-a manifestat cel mai "vehement", acesta era trecut pe lista celor ce urmau să fie trimiși in.
Martorii apreciază că această acțiune era menită a "dispersa" nucleul protestatar ce s-a constituit în cadrul Minei, cu atât mai mult cu cât în aceeași perioadă a avut loc și un alt incident, legat de faptul ca pe pereții unuia dintre tunelurile subterane au fost inscripționate cuvintele " ".
De asemenea, în același interval de timp, au fost strânse și adeziunile angajaților pentru susținerea realegerii lui în funcția de președinte, la al 13-lea al, iar martorul arată că reclamantul a menționat pe acel document ca înțelege să se abțină, iar el a refuzat să semneze, apreciind că acesta ar putea fi momentul la care au intrat în vizorul autorităților.
Ambii martori relevă instanței faptul că, deși toți colegii lor erau nemulțumiți de represiunea comunistă, indiferent de formele ei de manifestare, singurul care a avut curajul să-și exprime în mod public această nemulțumire, atât în relațiile cu colegii, cât și cu conducerea minei, a fost reclamantul, din informațiile ulterioare aceștia ajungând la concluzia conform căreia el era privit ca principalul instigator al acțiunilor de protest.
Important este de subliniat și împrejurarea că reclamantul a refuzat să se înscrie în rândurile membrilor de partid, abdicând astfel și de la privilegiile care decurgeau din aceasta calitate, unul dintre acestea fiind obținerea mai ușoară a unui pașaport turistic. Martorul are cunoștință și de faptul că reclamantul a depus o cerere pentru eliberarea unui astfel de document, însă nu a putut indica modul de soluționare al acestei solicitări.
Acesta a fost contextul în care reclamantul, împreuna cu martorul, au luat hotărârea de a trece granița, acesta din urmă răzgândindu-se și întorcându-se din drum.
Din discuțiile ulterioare pe care le-a avut cu reclamantul, martorul a dedus că această acțiune a fost săvârșită ca un răspuns la amenințările conducerii și ca un protest împotriva regimului comunist, de altfel, aceasta fiind și percepția celor care l-au cunoscut de dinainte pe reclamant.
Ambii martori atestă că acesta a fost bătut cu bestialitate de către forțele de securitate, atunci când a fost returnat de autoritățile maghiare și că și-a executat pedeapsa la locul de muncă, însă fără a beneficia de alocația pentru copii și fiindu-i mult diminuate drepturile bănești cuvenite. De asemenea, atât el cât și familia lui au fost supuși presiunilor si urmăririi organelor de securitate, aspecte care sunt confirmate și de înscrisurile comunicate pârâtului de către
Curtea consideră că probațiunea administrată în cauză trebuie interpretată prin raportare la contextul istoric al epocii comuniste, respectiv al represiunii și privațiunilor caracteristice acelei perioade, la data condamnării reclamantului, regimul comunist din România fiind unul de dictatură, în care multe drepturi și libertăți cetățenești erau încălcate, prin care și cele referitoare la libertatea de asociere și de opinie, precum și la libertatea de circulație.
Din această perspectivă, faptul că nu s-a ținut cont de motivele concrete pentru care reclamantul a trecut fraudulos frontiera, respectiv de împrejurarea că a fost vorba despre un protest și despre o acțiune determinată de constrângerile impuse reclamantului în ceea ce privește detașarea sa în, ca urmare a adoptării unei atitudini "ofensive" față de regim și de refuzul eliberării unui pașaport turistic, conferă condamnării sale un caracter politic.
De asemenea, trebuie amintite și măsurile luate de către organele de securitate ulterior condamnării reclamantului, care au constat, în principal, în supravegherea și "reeducarea" acestuia.
Curtea reține că, spre deosebire de Decretul-lege nr. 118/1990, OUG nr. 214/1999 enunță în art. 2 scopurile în care fapte calificate ca infracțiuni de regimul politic instaurat după data de 6 martie 1945 sunt considerate de legiuitor ca fiind săvârșite din motive politice și sunt avute în vedere la constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Important este de subliniat și împrejurarea că legislația vremii nu reglementa conflictele de muncă, deși statul comunist a recunoscut formal libertatea de opinie în Constituția din acel timp.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 214/1999, se recunoaște calitatea de luptător în rezistenta anticomunista desfășurata în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Art. 2 prevede următoarele: "(1) Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a)exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale;e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială."
Din perspectiva celor mai sus expuse, nu poate fi reținută teza conform căreia actul atacat este legal, întrucât probațiunea administrată în fața instanței atestă faptul că infracțiunea săvârșită de către reclamant trebuie plasată într-un context mai larg, care o încadrează în categoria celor pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, cu luarea în considerare a faptului că trecerea frontierei s-a datorat convingerilor sociale și politice ale acestuia, care au fost exprimate liber, consecința acestui fapt fiind măsurile de constrângere adoptate de către autorități.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca acțiunea precizată și extinsă a reclamantului să fie admisă, dispunându-se anularea actului atacat și obligarea pârâtei la recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă, conform cererii înregistrate sub nr. 427/2006.
Deși reclamantul a învederat instanței că pârâta M are calitate procesuală pasivă în acest litigiu, Curtea apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, întrucât sfera procesului este delimitată de solicitarea de anulare a deciziei emisă de pârâta de rândul 1, urmând ca drepturile patrimoniale ce se cuvin reclamantului să fie acordate ulterior, prin procedura reglementată de Decretul-lege nr. 118/1990.
În baza art. 274.pr.civ. pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă va fi obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 162 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare, conform înscrisurilor justificative depuse la 76 și următoarele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată și extinsă formulată de către reclamantul -, cu domiciliul în B M,-, jud. C și în consecința:
Dispune anularea deciziei, pronunțată în ședința din data de 8.05.2008, în dosarul nr. 427/2006, de către pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA, cu sediul în B, sector 1, Cl., nr. 202.
Obligă același pârât să recunoască reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, conform cererii înregistrate de către acesta sub nr. 427/2006.
Respinge cererea față de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOLIDARITATE SOCIALĂ A JUDEȚULUI M, cu sediul în B M, P-ța -, nr. 10, jud. M, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Obligă pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 162 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red.
Dact./5 ex./10.04.2009.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
