Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 134/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.134/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 6 octombrie 2008
Completul coompus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate în temeiul legii contenciosului administrativ și fiscal, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANĂ DE PENSII C vând ca obiect - refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa reclamantului și pârâta Casa Județeană de Pensii C, martorul, prezent fiind martorul.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza art.193 - 198 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului, declarația acestuia fiind luată sub prestare de jurământ și consemnată în procesul - verbal, după citire și semnare atașat la dosarul cauzei.
Instanța apreciază că nu se mai impune audierea celui de al doilea martor.
Având în vedere că pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța în baza actelor de la dosar rămâne în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor se prezintă consilier juridic care depune la dosar delegație de reprezentare și solicită respingerea acțiunii pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
La data de 28 iulie 2008, reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
- să se admită acțiunea reclamantei și să se dispună anularea hotărârii nr.2129/3.07.2008 Casa Județeană de Pensii ca nelegală și netemeinică și să se constate calitatea de beneficiar al prevederilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, modificată prin Legea nr.323/2004, cu acordarea drepturilor cuvenite începând cu data cererii sale la pârâtă 4.06.2008.
Inițial reclamantul a formulat acțiune la 28 iulie 2008, dar fără a fi motivată în fapt și în drept.
Pentru acest motiv, instanța i-a pus în vedere să completeze acțiunea.
Față de aceasta, reclamantul s-a conformat și la termenul din 1 septembrie 2008 depus Contestația (acțiunea) formulată conform prevederilor legale (filele 10-11 dosar).
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 1940 - 1945 familia sa a fost persecutată pentru motive etnice prin măsurile luate de Garda de, astfel încât a trebuit să se mute din localitatea de domiciliu într-o localitate străină, fapt pe care-l dovedește cu înscrisuri și cu martori.
Pentru aceste motive a solicitat anularea Hotărârii nr.2129/3.07.2008 a Casei Județene de Pensii C, și admiterea cererii sale.
A invocat în susținerea cererii și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XLI (41) din data de 7 mai 2007 privind interpretarea unitară a prevederilor Legii nr.189/2000 modificată.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri: copie de pe hotărârea atacată, acte de stare civilă și declarații de martori autentificate (filele 2-5).
În cauză pârâta Casa Județeană de Pensii Caf ormulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând că Hotărârea emisă cu nr.2129/3.07.2008 este legală și temeinică și că de fapt reclamantul nu a făcut dovada că se încadrează în prevederile art.1 lit. "c" din Legea nr.189/2000.
În apărare, pârâta a depus înscrisurile de la filele 16 - 25 dosar și anume: certificat de naștere seria - nr.-; buletin /carte de identitate seria - nr.-; adresă nr.221/19.05.2008, eliberat de Arhiva Națională jud. C; declarație de martori nr.850/02.06.2008 dată de; declarație de martori nr.851/02.06.2008 dată de; adresa nr.3549 din 23.06.2008 emisă de Primăria.
În cauză instanța a încuviințat proba cu 2 martori pentru clarificarea situației reclamantului, iar din motive de sănătate, un martor nu a fost audiat, ci doar martorul (fila 36 dosar).
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, Hotărârea nr.2129/3.07.2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii C prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamant, constată că acțiunea reclamantului este întemeiată și legală, pentru următoarele considerente:
Din întreg probatoriul de la dosar, rezultă că reclamantul a fost persecutat de regimurile instaurate în România în perioada 1940 - 1945, că acesta și familia sa au fost nevoiți să se mute din localitatea (de domiciliu) în, începând cu toamna anului 1940 și până în anul 1948 când s-au reîntors la.
În această situație se aflau peste 100 de familii din, nu numai familia reclamantului, care se ocupa cu fabricarea țiglei și cărămidei.
Reclamantul s-a născut în 15.04.1939, nașterea sa fiind înregistrată în Registrul Stării Civile la, act eliberat la 15 august 1953 (fila 21).
Însă, conform declarațiilor autentificate (filele 22-23) de martorii și, precum și din declarația dată în fața instanței, rezultă că familia reclamantului a fost persecutată pe motive etnice, ei fiind de etnie maghiară, iar reclamantul era minor în toamna anului 1940 când a început refugiul.
Înscrisul depus de pârâtă la fila 17 dosar prin care aceasta invocă faptul că reclamantul și-a stabilit domiciliul la abia în data de 3.02.2003, și că de fapt nu a făcut dovada refugiului, instanța nu poate reține acest act deoarece potrivit celorlalte înscrisuri depuse la dosar rezultă contrariul celor susținute de pârâtă, în sensul că familia reclamantului și reclamantul minor s-au refugiat fiind persecutați pe motive etnice.
Instanța, apreciază că din probele de la dosar rezultă că reclamantul beneficiază de calitatea de refugiat conform prevederilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 modificată pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Potrivit art.2 și art.5 din lege, urmează să beneficieze de drepturile cuvenite începând cu data de 1.07.2008.
Ca urmare a celor reținute mai sus, instanța constată că hotărârea atacată nr.2129/3.07.2008 este nelegală, sens în care se va anula și va fi obligată pârâta să-i emită o nouă hotărâre conform celor cuprinse în dispozitivul prezentei hotărâri.
În sensul admiterii acțiunii reclamantului, instanța a avut în vedere și considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XLI (41) din data de 7 mai 2007 privind interpretarea unitară a prevederilor Legii nr.189/2000 modificată.
Referitor la apărarea formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii C prin întâmpinare, instanța urmează aoî nlătura ca fiind nelegală și netemeinică pentru considerentele mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în orașul,- în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C cu sediul în municipiul G, B-dul - - nr.14, județul C, și în consecință:
Anulează Hotărârea nr.2129/3.07.2008 emisă de pârâtă și,
Obligă pârâta să-i emită reclamantului o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar a art.1 lit."c" din Legea nr.189/2000 republicată pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite începând cu data: 01.07.2008.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2008.
Președinte, Grefier,
- -
Red. MI 20.10.2008/dact.VP 23.10.2008/4 ex.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche
