Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia Nr. 150/F/CA Dosar Nr-
Ședința publică din 20 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Gilda Gubernat
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în baza Legii contenciosului administrativ, de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect "refuz acordare drepturi Legea 189/2000".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 20 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra cererii de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, contestatoarea,. în orașul,-, jud. C, in contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii C, a solicitat anularea hotărârii nr. 2132/03.07.2008 emisă de intimată și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
In motivarea contestației se arată că intimata a reținut greșit starea de fapt, în sensul că în realitate familia contestatoarei a fost persecutată etnic in perioada 1940-1945, prin măsurile luate de Garda de, care i-a strămutat familia de la Z -, unde lucrau pentru a confecționa cărămidă, la, jud. C, unde aveau domiciliile.
În probațiune contestatoarea a depus la dosar hotărârea atacată, emisă de intimata, copia mai multor acte de stare civilă, copiile unor declarații notariale date de martorii și.
Intimata Casa Județeană de Pensii Cad epus întâmpinare la dosar, prin care solicită respingerea acțiunii, deoarece contestatoarea nu a dovedit condițiile de încadrare în dispozițiile Legii nr. 189/2000. Argumentându-și susținerile din întâmpinare, pârâta a arătat următoarele:
În data de 04.06.2008 contestatoarea a depus cererea nr. 5985 prin care a solicitat Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 stabilirea calității de beneficiar al art. l lit. c din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940- 6 martie 1945, pe motiv că în toamna anului 1940, întreaga familie a părăsit domiciliul din loc., jud. B și s-au refugiat in loc. jud. În realitate, reclamanta s-a născut în anul 1940 în loc. -, jud. B și familia sa a locuit în jud. C, iar prin adresa nr. 3549/23.06.2008 Primăria a comunicat Casei Județene de Pensii C că reclamanta- contestatoare are domiciliul în orașul din data de 25 iunie 1970, aspect probat și cu înscrierile din buletinul de identitate al acesteia. De asemenea, prin adeverința nr.211/16.05.2008 eliberată de Arhivele Naționale ale României reiese că reclamanta contestatoare nu figurează pe tabelele cu refugiați din perioada 1940-1945 din loc.. Prin urmare, pârâta concluzionează că nu poate fi vorba despre o persecute etnică prin strămutare în cazul reclamantei și a familiei sale, sens in care a fost emisă Hotărârea nr.2132/03.07.2008, de respingere a cererii întrucât contestatoarea nu se încadrează în prevederile art.l lit.c din Legea nr. 189/2000 cu modificări. Pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
în conformitate cu dispozițiile art. I lit. c din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază acele persoane cu cetățenie română, care, în perioada menționată mai sus, au avut de suferit persecuții etnice, în sensul că au fost refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate. Totodată, potrivit art. 6 ind. 1 din același act normativ, dovedirea situațiilor prevăzute de art. I din lege se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Contestatoarea a atașat la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, în principal copia actelor de stare civilă ale sale, dovedind că s-a născut pe raza, jud. B în localitatea și a locuit pe raza jud. C de la naștere și până în prezent, din anul 1970 înregistrându-și și formal domiciliul în orașul, jud.
Totodată, contestatoarea a mai depus la dosar, în copie, două declarații notariale date de martorii și în care se arată că familia sa a fost nevoită să plece în anul 1940 din loc., jud. B, unde lucrau la confecționarea de cărămidă, fiind alungați de Garda de și trimiși în loc., jud.
Instanța a audiat martorul, ceilalți doi martori neputându-se prezenta la instanță din motive de vârstă și de sănătate. Martorul ascultat în instanță a arătat că mai multe familii din loc., jud. C, cu tot cu copii, se stabiliseră în jurul anului 1940, temporar, în loc., lângă orașul Z, jud. B, pentru a confecționa cărămidă pe care o vindeau la diferiți cumpărători. În perioada anilor 1941-1942 mai multe asemenea familii au fost evacuate de militari și trimise la locurile de domiciliu, anume în orașul în cazul familiei reclamantei. Martorul a menționat că aceeași situație privește reclamanții din mai multe dosare aflate pe rolul aceleiași instanțe, referitoare la alți reclamanți din orașul.
Declarative de martor date în fața notarului public, dacă nu se coroborează cu alte probe, nu pot să fie relevante și nu pot să aibă puterea doveditoare a probelor mai sus analizate, cu atât mai mult cu cat nu au fost administrate nemijlocit de instanță, sub prestare de jurământ.
împrejurarea că familia contestatoarei, alături de alte familii de persoane care confecționau cărămidă în locații în care se instalau cu titlu temporar, pe durata activității manufacturiere, a fost trimisă în localitatea de domiciliu, de origine (sau pe care a declarat-o la acel moment ca fiind localitatea de origine ori de domiciliu), din rațiuni ale momentului respectiv, fără a fi însoțită de părăsirea forțată a domiciliului, a locuinței stabile aparținând familiei evacuate, nu poate fi considerată strămutare în sensul de persecuție etnică. Reclamanta-contestatoare nu a dovedit că ar fi avut caracter de continuitate șederea familiei sale pe raza orașului Z sau a localității (care în prezent este cartier al orașului Z), iar prezența familiei sale la nivelul anului 1940 pe raza loc. este determinată strict de exercitarea unei îndeletniciri a familiei contestatoarei și a altor familii cu preocupări asemănătoare, îndeletnicire (confecționarea de cărămidă din lut) ce presupunea ocuparea temporară a unor terenuri virane ce se pretau pentru așa ceva (terenuri libere, neutilizate pentru alte destinații și cu sol pentru a se confecționa cărămida). semnifică, în limbajul Legii nr. 189/2000 (art. l lit. c), mutarea forțată a unei/unor persoane din localitatea de domiciliu în altă localitate, în sensul de persecuție pe motive etnice, legea nefăcând referire și la situația inversă, în care o persoană este trimisă în localitatea în care locuiește cu titlu permanent, cum a fost cazul familiei reclamantei.
Se poate reține în aceste condiții că, în speță, contestatoarea nu a dovedit încadrarea în dispozițiile art. I lit. c din OG nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu a probat faptul că familia sa a fost refugiată sau strămutată în altă localitate decât cea în care locuiau în mod stabil, datorită persecuțiilor etnice.
Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta care are ca obiect anularea Hotărârii nr. 2132/03.07.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamanta, domiciliată în orașul,-, jud. C, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 2132 din 03.07.2008 emisă de intimată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20 octombrie 2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Gilda Gubernat
