Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 155/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr. 155/CA/2008 -
Ședința publică din 8 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Anna Maria Toroș Vig judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta, domiciliată în de C, nr.83, jud.B în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în O,-, jud. B, având ca obiect:refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pârâta Casa Județeană de Pensii B prin consilier juridic, în baza delegației nr.85633/05.09.2008 lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta pârâtei nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 29 iunie 2007, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr.10223/25.05.2007 emisă de pârâtă, recunoașterea calității sale de beneficiară a prevederilor Legii nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare și acordarea de daune morale de 3000 RON, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în urma de la Viena, satul de C - unde locuia împreună cu soțul său, - a intrat sub ocupație maghiară. Neputând suporta abuzurile autorităților maghiare, în septembrie 1944 și-au abandonat casa și bunurile și au trecut pe jos, noaptea, prin Vadu-, cu un grup de consăteni și alți străini din satele de graniță, graniță ce se afla la trei kilometri distanță.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că prin actele depuse de reclamantă la dosar nu s-a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu, așa cum prevăd expres dispozițiile art.1 din Legea nr.189/2000.
Prin sentința nr. 164/CA din 8.10.2007 a Curții de APEL ORADEAs -a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, prin Ordonanța pronunțată în dosar nr.595/P/2005 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd s-a constatat că martorii și, fiind determinați de numitul, au declarat în mod nereal în dosarele depuse în temeiul Legii nr.189/2000, printre care se află și dosarul reclamantei, că au știință de faptul că aceste persoane au fost refugiate, cât și perioadele de refugiu, caz în care s-a constatat conturarea elementelor infracțiunii de tentativă la înșelăciune și fals în declarații, Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 a considerat cererea reclamantei ca fiind nelegală și netemeinică.
Referitor la susținerea reclamantei cum că declarațiile martorilor și ar fi valabile pe considerentul că, prin Ordonanța pronunțată în dosarul nr.595/P/2005 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, aceștia ar fi fost scoși de sub urmărire penală, instanța a apreciat-o ca nefondată deoarece prin acea ordonanță a parchetului s-a constatat că martorii respectivi, fiind determinați de numitul, au declaratîn mod nerealîn dosarele depuse în temeiul Legii nr.189/2000, printre care se află și dosarul reclamantei. Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în dosarul nr.595/P/2005, s-a constatat conturarea elementelor infracțiunii de tentativă la înșelăciune și fals în declarații, iar pe de altă parte s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru martorii și.
Prin decizia nr. 536 din 13.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul reclamantei și s-a casat sentința cu trimitere reținând că "împrejurările de fapt invocate de către reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, acestea nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu."
În cuprinsul deciziei se invocă dispozițiile art.129 alin.5 teza I cod procedură civilă reținând că se impune a se stabili cu certitudine incidența acestor prevederi legale pentru a vedea dacă reclamanta este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii și a se determina fără echivoc cauza, perioada și împrejurările schimbării de domiciliu a reclamantei.
Rejudecând cauza, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.10223/25.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Baf ost respinsă cererea reclamantei, prin care a solicitat să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut în cuprinsul deciziei potrivit extrasului nr. C/2462 din 15.05.2003 emis de către Direcția Județeană a Arhivelor Naționale B, că în Registrul cu evidența refugiaților figurează numitul, fără alte date de identificare a persoanei, având numărul fișei 12494, fapt infirmat de către Arhivele Naționale - Ministerul Administrației și Internelor prin adresa nr.8400/29.08.2006, iar din declarațiile notariale ale martorilor și reiese că soțul reclamantei s-a refugiat din localitatea de C în localitatea în perioada 12.09.1944 - martie 1945.
Reclamanta nu a mai propus nici o altă probă pentru susținerea cererii iar judecătorul poate să ordone dovezile pe care le consideră necesare în condițiile art.129 alin.5 teza I cod procedură civilă, numai în măsura în care are cunoștință de existența vreunor dovezi care ar putea să ducă la stabilirea adevărului în cauză.
Ori, în prezenta cauză instanța nu cunoaște persoanele care eventual ar fi fost prezenți sau ar fi aflat despre situația soțului reclamantei în perioada anului 1944 - 1945, pentru care este în imposibilitate să administreze probe din oficiu.
Singura probă care s-a putut administra în cauză este declarația martorilor și care au declarat o faptă despre care nu aveau cunoștință așa cum s-a reținut în dosarul 595/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd și despre care și instanța supremă a reținut că nu sunt probe convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.
Prin urmare, dovada unei persecuții etnice în sensul art.1 din Legea nr.189/2000 nefiind făcută în cauză, acțiunea reclamantei va fi respinsă ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamantei, domiciliată în de C, nr.83, jud.B împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în O,-.
Cu recurs în de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.sentToroș
Dact.4ex 12.09.2008.
2 com.
-reclamanta - de C, nr.83, jud.B
-pârâta Casa Județeană de Pensii B -O,-, jud.
Președinte:Anna Maria Toroș VigJudecători:Anna Maria Toroș Vig
