Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 155/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.155
Ședința publică din 08 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal se prezintă reclamantul personal și martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al treilea termen în rejudecare, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Prezent la dezbateri, reclamantul solicită instanței încuviințarea audierii martorului,.
Instanța, după deliberare încuviințează audierea martorului propus de către reclamant și în considerarea dispozițiilor art.186 pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 192.pr. civilă raportat la dispozițiile art. 193.pr. civilă procedează la audierea martorului, a cărui depoziție este consemnată la fila 13-14 din dosarul cauzei.
Martorul prezintă spre vedere Hotărârea nr. 17207 din 06 mai 2005 Casei Județene de Pensii C prin care i se recunoaște acestuia statutul de refugiat pe perioada 15.09.1941-06.03.1945, o copia a acesteia se depune la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea hotărârii emise de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, cu toate consecințele care decurg din aceasta.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Reclamantul prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 4 martie 2008 sub nr- promovată în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 22637 din data de 11 februarie 2008 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamantul a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de către autoritățile care s-au instaurat în urma de la Viena.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamant iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori astfel că pornind de la această împrejurare comisia a încercat să obțină dovezi care să nu fie ușor de falsificat și reținând că acești martori au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite a manifestat serioase rezerve față de declarațiile existente având în vedere spre exemplu faptul că cei doi martori au atestat refugiul pentru persoane care se afirmă că au plecat din localități situate pe tot teritoriul județului și în județele învecinate în diferite localități care nu se aflau în teritoriul ocupat.
Prin sentința civilă nr. 376 din 11 aprilie 2008 Curtea de Apel Cluja admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 22637 din 11 februarie 2008 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului statutul de persoană refugiată pentru perioada 17 februarie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2008.
Prin decizia nr. 3796 din 30 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 376 din 11 aprilie 2008 Curții de Apel Cluj -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
În motivarea deciziei, s-a menționat că este necesară suplimentarea probatoriului administrat sau, în lipsa unor acte oficiale, audierea nemijlocită a martorilor care dovedesc că au calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, pentru a se lămuri aspectele referitoare la refugiul părinților și al reclamantului.
Examinând acțiunea, în rejudecare Curtea de apel a dispus audierea nemijlocită a martorilor și G și audierea martorului.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2008 înregistrată sub nr. 10082 reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 22637 din 11 februarie 2008 examinării cererii înregistrate sub nr. 10082 din 3 ianuarie 2008 analizând actele de stare civilă, adeverințele eliberate de Arhivele Naționale sub nr. 2546 din 19 decembrie 2007 și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Declarațiile martorilor audiați în instanță, martori care astfel cum au declarat și au dovedit prin prezentarea legitimației sunt la rândul lor beneficiari ai Legii nr. 189/2000 fiindu-le recunoscute drepturile de către pârâtă au relevat împrejurări neconcordante și inexacte cu privire la refugiul reclamantului. Astfel, martorul arată că, în refugiu l-a întâlnit pe tatăl reclamantului, că nu l-a cunoscut personal pe reclamant și nici pe mama reclamantului în perioada de refugiu. În plus, deși se menționează cu caracter general că tatăl reclamantului ar fi fost maltratat din declarația dată de acest martor rezultă că, a fost amenințat că urma să fie dus pe front dacă nu prestează 3 zile de muncă gratuită în folosul autorităților.
Martorul G arată că nu l-a cunoscut pe tatăl reclamantului, că declarația la notar a dat-o ca urmare a relatărilor furnizate de reclamant, că s-a prezentat la notar la invitația reclamantului și că nu a citit conținutul declarației notariale pe care a semnat-
Martorul a arătat că i-a cunoscut pe părinții reclamantului și că aceștia s-au refugiat din cauza războiului, fiindu-le frică să nu fie împușcați de armata maghiară, germană sau rusească.
Din conținutul declarațiilor martorilor nu rezultă cu certitudine că refugiul părinților reclamantului a fost determinat de persecuții etnice exercitate asupra acestora.
Dacă a avut loc în mod real refugiul părinților acesta nu a fost consecința persecuțiilor etnice, ci s-a datorat fie fricii de a fi dus pe front fie fricii de a fi împușcați datorită faptului că linia frontului se apropia de localitatea în care aceștia domiciliau.
Prin urmare, probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 respectiv faptul că reclamantul deși cetățean român ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamant astfel că apreciind-o ca neîntemeiată în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea reclamantului în contencios administrativ împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în H- județul C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în C-N- județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./22.04.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
