Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 156/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ
ȘI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR. - -
SENTINȚA Nr.156/CA/2009
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Completul P4 este format din:
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier: - -
Pe rol, fiind soluționarea cauzei de contencios administrativ, în rejudecare după casarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, introdusă de reclamanta din S M, str.- -, - 10,.9, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii S M cu sediul în S M, str.-, nr.4-6, jud.S M, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, arătându-se că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, reclamanta a depus la dosar declarație notarială și a solicitat soluționarea dosarului și în lipsa sa de la dezbateri, după care:
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra cererii de chemare în judecată de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță în data de 6 iunie 2008, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 399 din 24 martie 2008, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii S-M, prin care s-a respins cererea pe care a formulat-o privind stabilirea situației de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cerere ce a format obiectul dosarului nr- al acestei curți de apel.
Prin sentința nr. 198/CA din 13 noiembrie 2008, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradeaa respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, cu motivarea că, singurele probe pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea sunt declarațiile date în fața notarului de către martorii și G, martori care nu au putut fi audiați în fața instanței de judecată, deoarece sunt persoane în vârstă și bolnave, în imposibilitate de a se deplasa în instanță și, mai mult de atât, declarațiile acestora nu se coroborează cu nici o altă probă și nu fac dovada persecuției etnice a soțului decedat al reclamantei.
Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1946 din 2 aprilie 2009, în urma admiterii recursului reclamantei, a casat sentința mai sus arătată și a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe, pentru determinarea fără echivoc a împrejurărilor refugiului soțului reclamantei și pentru dovedirea existenței persecuțiilor exercitate pe criterii etnice, care au determinat pretinsa părăsire a localității de domiciliu.
Instanța de fond, astfel învestită, a stabilit primul termen de judecată în cauză pentru 21 septembrie 2009, termen la care reclamanta, prin cererea scrisă depusă la dosar, a solicitat amânarea judecării cauzei, din motive medicale, arătând că este foarte bolnavă, cerere la care a atașat și declarația numitei, autentificată sub nr. 886 din 2 septembrie 2009 de Biroul Notarului Public din S-
Din declarația autentică a acesteia rezultă că, la rândul său, împreună cu familia, a fost nevoită să se refugieze în satul, județul S, datorită dominației maghiare, respectiv a modului în care autoritățile au înțeles să-i trateze, făcându-se referire și la faptul că ar fi suferit inclusiv agresiuni fizice, pe motivul lesne de înțeles, "că erau români".
Mai precizează numita că este beneficiară a Decretului-Lege nr.118/1990 și a fost consăteană cu familia, atât în satul, unde locuiau ambele familii, cât și în comuna, județul S, unde s-au refugiat.
Este de reliefat că, așa cum rezultă din declarație, mai multe familii din s-au refugiat în comuna, județul S dar, așa cum rezultă din declarația autentică, aproape toți membrii acestora sunt în prezent decedați, chiar și declaranta menționând că este în imposibilitate de a se deplasa, probabil și datorită vârstei, ținând seama că are 77 de ani.
Astfel fiind, ținând seama și de celelalte două declarații autentice depuse la reclamantă la dosar în primul ciclu de judecată, care se coroborează cu declarația la care s-a făcut referire mai sus, curtea apreciază că în cauză s-a făcut dovada faptului că soțul reclamantei, împreună cu familia sa, a fost strămutat în urma de la Viena într-o altă localitate, din afara teritoriului ocupat și că această strămutare este o modalitate de persecuție etnică, persecuție care a durat pe toată perioada strămutării, deoarece au fost privați de folosința locuinței lor, precum și de cea a bunurilor.
Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu dispozițiile art. 1 lit. c și respectiv art. 3 din Legea nr. 189/2000, curtea va admite cererea reclamantei și va anula Hotărârea nr. 339 din 24 martie 2008, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii S-M, pe care o va obliga să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE cererea formulată de reclamanta,.în S-M, str. - -, - 10,. 9, jud. S-M, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii S-M, cu sediul în S-M,--6, jud. S-M și, în consecință:
Anulează Hotărârea nr. 339 din 24 martie 2008 emisă de pârâtă și obligă pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red.hot.; 20.10.2009
Tehnored.; 21.10.2009; 4 ex.
- două exemplare comunicate cu:
- reclamant din S M, str.- -, - 10,.9, jud.S
- pârâta Casa Județeană de Pensii S M cu sediul în S M, str.-, nr.4-6, jud.S
două comunicări emise la __.10.2009; la expediție __.10.2009
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe
