Refuz acordare drepturi conform legii nr. 309/2002. Sentința 171/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
*Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 171
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Alina Răescu JUDECĂTOR
GREFIER -- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - T SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru reclamanta - T SRL și consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Curtea, pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâta DGFP D prin întâmpinarea depusă la dosar.
Consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, întrucât acțiunea este inadmisibilă atâta timp cât nu s-a formulat o acțiune în contencios administrativ pentru anularea vreunui act administrativ.
Avocat pentru reclamanta - T SRL solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față,
La data de 02.04.2008, reclamanta - T "SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Unitatea de Implementare a schemei de ajutor de stat, solicitând obligarea pârâtului să emită Acordul de principiu pentru finanțarea Planului de investiții ce are ca obiect achiziționarea unui teren în suprafață de 5000 mp pentru ridicarea unei hale de producție și achiziționarea de echipamente aferente domeniului cărămizilor, țiglelor și altor produse pentru construcții.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în data de 29.10.2007 a întocmit și înaintat pârâtei cererea de acord de principiu pentru finanțare în vederea achiziționării unui teren în suprafață de 5000 mp, investiție ce stă la baza unui plan ce presupune pe termen mediu ridicarea unei hale de producție și pe termen achiziționarea de echipamente aferente domeniului cărămizilor, țiglelor și altor produse pentru construcții din argilă arsă, care să urmărească productivitatea firmei.
Ca răspuns la acest demers a fost transmisă reclamantei scrisoarea de respingere a cererii de acord de principiu pentru finanțare nr.19/13.12.2007.
Prin această scrisoare, s- comunicat reclamantei faptul că planul său de investiții reprezintă o simplă tranzacție imobiliară, fără să fie avute în vedere și alte obiective ale investiției așa încât să aibă ca finalitate dezvoltarea sau modernizarea activității întreprinderii.
A arătat reclamanta că împotriva acestui răspuns formulat un punct de vedere detaliat cu nr.1/07.01.2008, pârâta răspunzându-i cu adresa nr.-/05.02.2008, în care a precizat că-și menține soluția precizată în "Scrisoarea de respingere".
S-a precizat că soluția adoptată de pârâtă de respingere a cererii de acord de principiu pentru finanțare este nelegală, venind în contradicție cu principiile și normele din HG 1164/2007, că punctul de vedere exprimat în scrisoarea de respingere este subiectiv și încalcă tocmai accesul întreprinderilor la ajutorul minim prevăzut tocmai pentru modernizarea și dezvoltarea acestora.
HG 1164/2007 prevede o procedură în care Unitatea de implementare verifică condițiile de formă pentru acordarea ajutorului prevăzute la capitolul "Condiții de eligibilitate" și "Criterii de eligibilitate" și respinge cererea de acord de principiul când "nu se îndeplinesc criteriile prevăzute de prezenta hotărâre".
A susținut reclamanta că scrisoarea de respingere și răspunsul ulterior nu sunt motivate în fapt și în drept, iar cererea a fost respinsă pe motive subiective cu referire la "o simplă tranzacție imobiliară",că în realitate este vorba de un proiect de investiții complex, structurat pe trei etape prevăzute clar, cu posibilitatea prevăzute de lege cu respectarea acestor etape să fie urmărită îndeaproape de unitate.
Au fost anexate adresa nr.-/05.02.2008, emisă de MEF, scrisoarea de respingere a cererii de acord de principiu pentru finanțare nr.19/13.12.2007, înscrisurile înaintate de către reclamanta MEF
Prin întâmpinarea formulată la data de 29.05.2008, pârâtul MEF prin DGFP a invocat excepția inadmisibilității acțiunii promovate de către reclamantă, având în vedere următoarele motive:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 contenciosului administrativ "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 "Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă".
Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să emită Acordul de principiu pentru finanțarea unui Plan de investiții.
Cererea formulată de reclamant către Ministerul Finanțelor Publice de emitere a Acordului de principiu a fost evaluată și fost comunicată acestuia Scrisoarea de respingere a cererii, potrivit procedurii impuse de cap.6 pct.2.12 din Anexa nr.2 la HG nr.1164/2007, privind acordarea de ajutoare de minimis pentru dezvoltarea sau modernizarea întreprinderilor.
Acțiunea formulată este inadmisibilă atâta timp cât nu s-a formulat o acțiune în contencios administrativ pentru anularea vreunui act administrativ.
A arătat pârâta că nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, întrucât cererea formulată a fost soluționată.
Legea contenciosului administrativ nu prevede posibilitatea recunoașterii "existenței unui drept", acțiune în contencios presupunând existența unui drept, și nu transformarea ei într-o acțiune în constatare sau în obligația de a face, fără anularea vreunui act administrativ.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea este neîntemeiată, arătând că reclamanta nu a îndeplinit condițiile pentru emiterea Acordului de principiu.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către pârât prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul acțiunii promovate de către reclamantă îl constituie obligarea pârâtului MEF - Unitatea de implementare a schemei de ajutor de stat să emită Acordul de principiu pentru finanțarea Planului de investiții.
Potrivit art.1 coroborat cu art.8 din Legea nr.554/2004, care definește obiectul acțiunii în contencios administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,s e poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se reține astfel că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea, de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluționarea, în termenul legal, a unei cereri.
Aceeași concluzie se desprinde și din interpretarea coroborată dispozițiilor art.8 din Legea nr.554/2004 care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ, cu dispozițiile at.18 din același act normativ, care prevede soluții ce se pot pronunța în soluționarea acestor acțiuni.
Din analiza acestor texte legale se reține că acțiunea promovată de reclamantă nu se circumscrie obiectului acțiunilor formulate în temeiul legii contenciosului administrativ, întrucât nu se atacă un act administrativ în formă tipică sau asimilată.
Din modul de redactare a textelor legale enunțate anterior, se reține faptul că instanța de contencios administrativ nu poate obliga o autoritate publică să emită un act administrativ, mai ales în condițiile în care o astfel de autoritate și-a exprimat opinia cu privire la cele solicitate de reclamantă printr-un act cu un conținut contrar celui solicitat de reclamantă.
Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată excede contenciosului administrativ, excepția inadmisibilității acțiunii este fondată și urmează a fi admisă.
Fiind o excepție absolută, soluționarea acesteia face de prisos cercetarea fondului cauzei.
Pe cale de consecință, va fi respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta -" T "SRL, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008
Președinte, |
Grefier, |
Red.jud.A
LF/4 ex/04.07.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu
