Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 179/2008. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios administrativ și fiscal
Dosar Nr-
Sentința Nr. 179/F/CA
Ședința publică din 19 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul legii contenciosului administrativ, de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA Județeană de Pensii, având ca obiect "refuz acordare drepturi" prev. de Legea nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 19 noiembrie 2008.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- în data de25.07.2008 reclamantul solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii C, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
cererii: Hotărârea 2133/3.07.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii C, certificat de naștere și copii după buletinul de identitate.
La dosar a depus întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii C solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. Reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 acesta nu a fost persecutat etnic în perioada 1940 - 1945. Părinții nu s-au putut refugia din, cum susțin martorii, deoarece aceștia nu au locuit acolo, au avut locul natal în.
S-au depus copii după înscrisurile existente la dosarul întocmit de Casa Județeană de Pensii
Reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare prin care a arătat că părinții săi aveau doar reședința în localitatea, locuiau fără forme legale și lucrau la cărămidărie până la venirea la putere a Gărzii de, când au fost alungați pe motive etnice, fiind, s-au stabilit în de unde proveneau.
La termenul din 12 noiembrie 2008, instanța a admis excepția de litispendență constatând că există triplă identitate de părți, obiect și cauză între cererea înregistrată în acest dosar și cererea înregistrată în dosarul nr- și în consecință a dispus atașarea respectivului dosar la prezentul.
În probațiune, s-au depus înscrisuri: Hotărârea nr. 2133 din 3.07.2008, cererea reclamantului din 8.05.2008, Declarațiile martorilor și, adresa nr. 213/ 16.05.2008 a Arhivelor Naționale ale României - Direcția Județeană C către reclamant, copia certificatului de naștere și Cartea de identitate ale reclamantului, adresa Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor a Orașului către Casa Județeană de Pensii C, adresa Casei Județene de Pensii C către Primăria Z, precum și răspunsul dat de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al Orașului Z către Casa Județeană de Pensii C și s-a audiat un martor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a depus la Casa Județeană de Pensii Coc erere prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin hotărârea 2133/3.07.2008 Casa Județeană de Pensii C - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 323/2004 i-a respins cererea formulată, considerând că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c din lege.
Reclamantul a contestat această hotărâre considerând că părinții lui și el - copil - au fost persecutați etnic în perioada după 1940. au fost nevoiți în perioada anilor 1940 - 1945 "să se instaureze într-o localitate străină și într-o comunitate cu care nu aveau legături de rudenie".
Din depozițiile martorilor, (audiat și în instanță) și rezultă că familia se ocupa cu fabricarea de țiglă și cărămidă la, Jud. B, iar în octombrie 1940, s-au refugiat în localitatea. În 1944 au revenit în, unde au lucrat până la începutul anului 1945, când au fost alungați definitiv. Martorii apreciază că părăsirea domiciliului din s-a datorat persecuțiilor etnice.
Instanța constată că depozițiile martorilor date în fața notarului sunt identice, inclusiv aprecierile subiective.
Martorul și-a menținut în fața instanței depoziția dată la notar, dar afirmă că familia reclamantului a venit în anii 1941-1942 pentru a fae cărămidă în din zona. Au fost luați cu forța de militari și trecuți granița pe la sfârșitul anului 1940. Revine și menționează apoi, că, au fost goniți în anul 1945.
Din înscrisurile depuse la dosar: certificatul de naștere al reclamantului, certificate de deces ale părinților acestuia; adrese de la Arhivele Naționale ale României, de la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor județul C și respectiv Z, Județul B, reiese că domiciliul reclamantului a fost, de la naștere și până în prezent în, Județ
Conform art. 1 lit. c din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, beneficiază de prevederile acestui act normativ acele persoane cu cetățenie română care în perioada respectivă au suferit persecuții etnice fiind refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate.
Reclamantul afirmă că familia sa a fost "strămutată" din localitatea, Județ B, în localitatea pe motive etnice.
semnifică, în accepțiunea Legii nr. 189/2000 mutarea forțată a unei persoane din localitatea de domiciliu, în altă localitate.
Se impune și ca această strămutare să se facă pe motive etnice.
În speță nu se poate reține existența unei strămutări. Localitatea de domiciliu a reclamantului este și a fost, jud.
Faptul că în perioada de referință 1940 - 1945 familia s-a deplasat temporar pentru "a face cărămidă" în și a fost trimisă înapoi în localitatea de domiciliu nu înseamnă că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000.
De observat că inclusiv reclamantul recunoaște că au fost "evacuați" și s-au stabilit în localitatea de "unde proveneau".
Prin contestația înregistrată în dosarul nr- a afirmat că "viața membrilor familiei a fost influențată negativ, aceștia fiind nevoiți în perioada anilor 1940 - 1945 să se instaureze într-o localitate străină și într-o comunitate cu care nu aveau legături personale de rudenie".
Din toate probele administrate rezultă că această afirmație nu este adevărată nici măcar în parte. În perioada 1940 - 1945 familia reclamantului a fost de două ori în, Jud. B să facă cărămidă locuind în barăci (declarațiile reclamantului și ale martorilor). Datele nu sunt clare, sigure, în declarațiile notariale se afirmă că au fost alungați întâi în toamna anului 1940 și apoi în 1945; martorul declară în instanță că au venit în 1941-1942 la muncă și apoi au fost goniți definitiv în 1945.
Legea nr. 189/2000 se referă la persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Familia reclamantului s-a întors în localitatea de domiciliu și nu într-o localitate străină. În comunitatea în care te-ai născut ai legături și personale și de rudenie.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 1 lit. c din OG nr. 105/1999 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, în consecință, în baza art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000 va respinge contestația formulată de reclamantul împotriva Hotărârii nr. 2133/3.07.2008 pronunțată de Casa Județeană de Pensii
Văzând și prevederile art. 274 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în Orașul,-, județ C, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, cu sediul în Municipiul S G, județ C, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 2133 din 3.07.2008 emisă de pârâtă prin care i s-a refuzat reclamantului acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.11.2008.
PREȘEDINTE,
- - Grefier,
- -
Red. - 28.11.08
Dact. 15.12.08
4 ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa