Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 185/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 185/2009
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Instanța constituita din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat G -
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect anularea hotărârii nr. 5120 din data de 21.11.2007 emisă de pârâta.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus la data de 13.03.2009 un înscris prin care arată că nu deține borderoul prin care i-a fost comunicată reclamantei hotărârea contestată, nici înscrisuri care să ateste comunicarea și primirea hotărârii, anexând totodată întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 5120/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii S, respectiv filele 61 - 79 din dosar. La data de 17.04.209 reclamanta a depus un înscris prin care solicită admiterea contestației și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, anexând și copii acte de stare civilă, copie a hotărârii atacate precum și copie a Hotărârii nr. 5122/08.09.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii S, în favoarea d-nei, sora reclamantei. Depune, de asemenea, și cupon pensie și copie a adeverinței emise de Direcția Județeană Ba A rhivelor Naționale.
Curtea, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, motiv pentru care declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iulie 2008, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.120 din 21.11.2007 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate.
În dezvoltarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada aprilie 1941 - octombrie 1944, împreună cu părinții au fost nevoiți să se refugieze din satul, jud. S, în localitatea B, jud. B, dovedind acest fapt cu adeverința nr. 1.558 din 03.09.2007 eliberată de Arhivele Naționale ale jud. B, declarații de martori autentificate de notar public precum și faptul că numita este sora sa și beneficiază de drepturile prev. de Legea nr. 189/2000.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, menționând că din actele depuse la dosar nu reiese că reclamanta ar fi fost persecutată de către regimurile instaurate în România din motive etnice în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945.
Totodată, pârâta apreciază ca fiind contrare realității susținerile reclamantei, în condițiile în care sora sa, a fost refugiată în perioada noiembrie 1940 - octombrie 1944, pe când reclamanta pretinde că s-a aflat în refugiu într-o altă perioadă, respectiv aprilie 1941 - octombrie 1944.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.10.2007, sub nr. 380, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.120 din data de 21.11.2007, pârâta respinge cererea reclamantei motivat de faptul că perioada refugiului declarată nu corespunde cu a surorii sale,. ( 5).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Din documentele depuse la dosar, actele de stare civilă precum și un extras din Registrul refugiaților întocmit în perioada 2 noiembrie 1940 - 25 octombrie 1944 de către Prefectura jud. B, unde figurează ca refugiat, tatăl reclamantei rezultă că reclamanta a fost refugiată împreună cu familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice.
Mai mult, sora sa este beneficiară a Legii nr. 189/2000, casa de pensii recunoscându-i statutul de refugiat prin hotărârea nr. 5.122 din data de 08.09.2008.
Față de această stare de fapt, instanța apreciază că și reclamanta are calitatea de refugiat, iar atâta timp cât tatăl său și sora sa beneficiază de prevederile actului normativ menționat, aplicarea unui tratament discriminatoriu între membrii aceleiași familii este inechitabil având în vedere prejudiciile suferite.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii nr. 2.120 din 21.11.2007 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de nr.OG 05/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 noiembrie 2007, pentru perioada aprilie 1941 - octombrie 1944.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 152, jud. S împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Z, B-, nr. 85, jud. S și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 5.120 din 21 noiembrie 2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada aprilie 1941 - octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G -
Red.Gh.
Dact./4 ex./20.05.2009.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
