Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 198/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 198/2009
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, anularea hotărârea nr. 5443/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s- solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 28 aprilie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare, în două exemplare, din partea pârâtei prin care se solicită respingerea ca nelegală și netemeinică a acțiunii. Întâmpinarea este însoțită de actele care au stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Reclamanta își susține oral acțiunea în fața instanței și relevă faptul că împreună cu mama sa s-a refugiat din localitatea, jud. S în localitatea B jud. Totodată, relevă instanței faptul că a prezentat, din oficiu, martorii și, la acest termen solicitând încuviințarea probei testimoniale cu aceștia.
Curtea, în temeiul art. 168.pr.civ. încuviințează cererea în probațiune formulată de către reclamantă și, sub prestare de jurământ, și în condițiile prevăzute de art. 193.pr.civ. procedează la audierea martorilor prezenți declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar filele 25-28.
Față de înscrisurile existente la dosar și a probelor administrate în cauză, Curtea, apreciază că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei și, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile acordând cuvântul reclamantei pentru susținerile pe fond.
Reclamanta solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea hotărârii contestate și recunoașterea drepturilor de refugiat.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 31.03.2009, reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 5.443 din 12.12.2008 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea faptului că în perioada martie 1943 - 06 martie 1945 fost nevoită ca împreună cu părinții săi să se refugieze din loc. jud. S în loc. B, jud. B, iar drepturile să-i fie acordate începând cu septembrie 2008.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, ( 9) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu a făcut dovada persecuției din motive etnice în sensul disp. art. 4 alin. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, iar declarațiile martorilor date în fața notarului sunt sumare, nefiind în măsură să constituie temei al recunoașterii statului de refugiat.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2008, sub nr. 372, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.443 din data de 12.12.2009, pârâta respinge cererea reclamantei motivat de faptul că aceasta nu se încadrează în prev. Legii nr. 189/2000. ( 3)
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actul administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și ( 12, 13).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
La termenul de azi, sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorilor și care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiată a mamei reclamantei, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor, ca urmare a cedării de Nord autorităților ungare. Astfel, martorii au relatat că au cunoscut-o personal pe mama reclamantei, fiind consăteni și știu că aceasta s-a refugiat împreună cu reclamanta motivat de teama persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, în localitatea B, reîntoarcerea având loc după terminarea războiului, în primăvara anului 1945.
Astfel, au declarat martorii că după instaurarea autorităților maghiare, acestea au început răfuielile din motive etnice, împușcând 12 români, inclusiv pe primarul comunei. Ca atare, familiile de români de teamă s-au refugiat în zonele rămase sub autoritatea românească. Teama s-a instaurat în rândul românilor mai ales că satul de domiciliu al familiei reclamantei era în apropiere de comuna Ip, unde, de asemenea, s-au petrecut tot felul de atrocități și acea localitate fiind românească.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrată, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, confirmând susținerile reclamantei.
De asemenea, proba testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantului și a mamei acesteia, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Pentru a dispune astfel, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că declarațiile date în fața instanței provin de la persoane care, la rândul lor, sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind suficientă în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4.049 din 24 octombrie 2007 ).
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 5.443 din data de 12.12.2008 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada aprilie 1943 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în comuna, nr. 112, jud. S împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Z, B- -, nr. 85, jud. S și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 5.443 din 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada aprilie 1940 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G - - -
Red.Gh.
Dact./4 ex./20.05.2009.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu
