Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 20/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 20/CA
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta, domiciliată în P,-, -.4,.C,.2,.6, județul I, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, având ca obiect - refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000(Hotărârea nr.2841/R/30.09.2009 emisă de pârâtă).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 25 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cauzei de contencios administrativ de față constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la această sentință sub nr.759/45/05.11.2009, reclamanta a contestat Hotărârea nr.2841/R/30.09.2009 a pârâtei Casa Județeană de Pensii I, motivat de faptul că în acest act nu se precizează, pe înțelesul său, ce anume condiții nu îndeplinește și care au condus la respingerea cererii sale de acordare a drepturilor prevăzute de legea nr.189/2000, modificată prin HG nr.287/2008, întrucât a depus toate documentele ce i-au fost solicitate de pârâtă prin adresa sa nr.54025/29.07.2005, precum și hotărâri emise unor persoane ce s-au aflat în aceeași situație cu a sa.
Pârâta, prin întâmpinare, solicită respingerea contestației, întrucât contestatoarea nu a fost în măsură să dovedească cu acte valabile persecuția sa etnică, din moment ce adresa 464/08.06.2009 de la Arhivele Statului certifică faptul că familia acesteia nu figurează în evidențele cu refugiați(evacuați) din localitatea, județul I, nu a putut prezenta carnet de evacuat ori ordin de evacuare a familiei, extras dintr-un tabel ori registru de evidență a refugiaților.
De asemenea, martorii ce au făcut declarații pe propria răspundere nu dețin acte oficiale doveditoare a situației lor de persecuție, datele depuse la dosar fiind contradictorii, întrucât martorii și G s-au refugiat la la 15.04.1944, situație în care nu puteau cunoaște despre refugiul reclamantei din județul
La dosarul cauzei a fost depusă documentația și actele evocate de pârâtă.
Curtea, analizând probatoriul cauzei, raportat susținerilor părților, reține că la data de 20.07.2009, cu cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii I,sub nr.50568, reclamanta a solicitat stabilirea drepturilor ce i se cuvin în baza Legii nr.189/2000, completată cu Legea nr.367/2001 și HG nr.127/2002 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România cu începere de la 1 septembrie 1940 până la 06.03.1945 din motive etnice.
Din declarația dată de reclamantă pe propria răspundere, aflată la fila 39 dosar, rezultă că aceasta a fost"strămutată-evacuată în localitatea, comuna, județul B", împreună cu părinții și cei cinci frați, la sfârșitul lunii august 1944, din comuna, județul
Din răspunsul primit de reclamantă de la Arhivele Statului, sub nr.464/8.06.2009, rezultă că familia și "nu figurează" în evidențele cu refugiați/evacuați din localitatea, comuna, județul B,evidențele nominale fiind oricum"puține, sumar întocmite și probabil in complete".
În completarea probatoriului, reclamanta a depus declarația notarială dată de numita. beneficiară a Hotărârii nr.2553/30.04.2009 a Casei Județene de Pensii I, prin care i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a Legii 189/2000 pentru perioada 15.04.1944-6.03.1945, declarație aflată la fila 41 dosar, în care menționează expres că a fost refugiată în luna mai 1944, împreună cu alte familii printre care și cea a reclamantei,"deoarece localitatea era situată pe linia frontului în timpul celui de al doilea război mondial".
Prin Hotărârea 2841/R/30.09.2009, pârâta procedează la respingerea cererii reclamantei, motivat de faptul"că aceasta nu dovedește cu acte valabile persecuția etnică", astfel că în termen legal reclamanta formulează prezenta acțiune în contencios administrativ.
Curtea constată acțiunea de față ca fiind nefondată pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art.1 alin.1 lit.c din Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare, este beneficiar al prevederilor Ordonanței Guvernului nr.105/1999, persoana - cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată din altă localitate.
Conform art.2 din Normele de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobate prin HG nr.127/2002, prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată se înțelege persoana care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, reclamanta nu a dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localității de domiciliu, comuna, județul I, și refugiul în localitatea, comuna, județul B s-ar fi datorat persecuțiilor etnice la care ar fi fost supusă, iar persecuția invocată trebuia probată, ceea ce reclamanta nu a făcut.
Rezultă că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea statului român, în condițiile în care statul român nu și-a persecutat etnic cetățenii, indiferent de etnia acestora.
Ca atare, mutarea dintr-o localitate în alta, din motive personale sau din motive de război, nu se încadrează în prevederile Legii nr.189/2000.
Se reține că schimbarea domiciliului reclamantei din în satul, comuna, județul B s-a datorat înaintării frontului sovietic, fiind o măsură de protejare a cetățenilor români de pericolele existente în zona de conflict armat, astfel cum însăși reclamanta recunoaște prin precizările de la fila 23 dosar.
Este de necontestat că și persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit consecințele nefavorabile, asemenea celor aflate în situația de refugiat, dar legiuitorul prin Ordonanța Guvernului nr.195/1999 nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestei categorii de persoane, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de casație și Justiție în cauze similare, din care menționăm decizia nr.1109/21.02.2007, dosar nr.-/2006.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondată contestația reclamantei, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a Hotărârii pârâtei nr.2841/R/30.09.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, ca nefondată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.
Președinte, - |
Grefier, - - |
Red.jud.GA/ 28 Ianuarie 2010
Tehnored.gref.TN/04.02.2010
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
