Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 202/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 22.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 202
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect, refuz acordarea drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către pârâtă întâmpinare care se comunică reclamantului, acesta la rândul său depune precizare de acțiune.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei Case Județene de Pensii A, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a hotărârii nr. 73 din 12.01.2009 a Casei Județene de Pensii A, și pe cale de consecință să fie obligată pârâta să emită un act care să constate calitatea sa de persoană beneficiază a prevederilor nr.OG 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată în esență următoarele:
Prin hotărârea nr. 73 din 12.01.2009 a Casei Județene de Pensii A s-a respins ca nefondată cererea reclamantului prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiar al nr.OG 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Comisia instituită în baza Legii nr. 323/2004 a apreciat, în mod greșit, că reclamantul nu a făcut dovada cu înscrisuri oficiale a situației invocate în cerere, astfel cum a condiționat dispozițiile art. 4 aliniatul 1 din nr.HG 127/2002.
Așa după cum se poate observa art. 4 aliniatul 2 din nr.HG 127/2002 prevede că "în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori", or este de neînțeles de ce Casa Județeană de Pensii A nu a luat în considerare declarațiile autentice ale celor două martore și - care au declarat despre familia sa și despre el faptul că "au fost persecutați fiind deportați, siliți să iasă din satul în luna iulie a anului 1944 în timpul celui de-al doilea război mondial, întorcându-se după terminarea războiului în data de 6 martie 1945".
Învederează faptul că familia sa și cu el au fost soliți să iasă din satul, fiind persecutați pe motive etnice și deportați în și. După terminarea războiului s-au întors acasă în satul, sperând să își reia viața în localitatea din care au plecat ca urmare a persecuției etnice, însă casa a fost devastată total, lucrurile gospodărești, alimentele și îmbrăcămintea le-au fost furate.
Dovada persecuției etnice a făcut-o atât cu declarații date pe proprie răspundere, cât și cu declarațiile celor două martore amintite anterior și care au fost de față când au fost forțați să părăsească locuința și să plece în altă parte, precum și cu declarația numite, care a cunoscut faptul că în casa părinților săi a locuit în mod forțat ca urmare a persecuției etnice, deoarece a fost singura familie d etnie română din satul său, care a fost nevoită să-și părăsească locuința.
A făcut demersuri la Primăria comunei și la Primăria comunei pentru dovedirea afirmațiilor sale, însă i s-a comunicat că nu dețin evidențe cu persoane refugiate.
Față de acest aspect, în condițiile în care nr.HG 127/2002 la art. 4 aliniatul 2 prevede că se poate face dovada cu martori în dovedirea persecuției etnice apreciază că Hotărârea nr. 73 din 12.01.2009 a Casei Județene de Pensii A este nelegală, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii formulate.
La dosar cauzei s-a depus de către pârâtă, întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată:
Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii A sub nr. 55273 din 9.12.2008 reclamantul a solicitat, în temeiul art. 1 litera c din nr.OG 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, Cu modificările ulterioare, acordarea calității de beneficiar al drepturilor conferite de lege.
Reclamantul a susținut în cerere faptul că s-a născut în satul com. jud. A la data de 23 iulie 1937, fiind fiul lui și, iar în luna iulie a anului 1944, fiind de naționalitate română, petentul împreună cu familia aui fost nevoiți să părăsească satul natal,"fiind persecutați și deportați căci a înaintat războiul venind unguri și sovietici".
Petentul a precizat în cerere faptul că s-a stabilit în satul, jud. A, după plecarea din și a locuit cu familia până la data de 6martie 1945, când a susținut că s-a întors în satul natal.
Pârâta mai precizează că în baza actelor enumerate, Comisia Județeană A, instituită în baza Legii nr. 323/2004 a emis Hotărârea nr. 73 din 12.01.2009, prin care s-a respins cererea petentului pe motiv că nu a făcut dovada cu înscrisuri oficiale a refugierii pretinse, astfel cum condiționează dispozițiile art. 4 aliniatul 1 din nr.HG 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea nr.OG 105/1999, iar, în ceea ce privește proba cu martori, declarațiile lor sunt neconcludente față de împrejurările descrise.
Din declarațiile martorilor nu rezultă împrejurările care l-a determinat pe reclamant și familia sa sî plece din satul și nici unde anume s-ar fi stabilit până la data de 6 martie 1945, când se declară că s-a întors în satul natal, ceea ce este lămuritor din punctul de vedere al modului în care ar fi fost persecutați și de către cine.
Menționează faptul că, potrivi documentelor istorice, linia de frontieră dintre teritorul âniei neocupate și teritoriul de Nord ocupat de către armata hortystă și cedat Ungariei în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, în urma de la Viena din 30 august 1940, fost demarcată pe teritoriul județului B, în dreptul localității, care era punct de trecere a frontierei, localitate situată în jud.
Județul A și implicit satul s-a aflat sub administrație românească.
Prin urmare, localitatea, jud. A nu a făcut parte din teritoriul vremelnic ocupat de armata hortystă și astfel susținerea reclamantului formulată în cererea adresată comisiei, potrivit căreia satul natal ar fi fost ocupat de armata maghiară sau cea sovietică, poate fi cel mult probabilă, dacă nu, chiar și în acea perioadă.
Solicită totodată ca în eventualitatea în care reclamantul nu în
să prezinte alte probe cu înscrisuri sau declara
Ii de martori, solicită respingerea ca inadmisibile întrucât astfel de probe nu au fost prezentate Comisiei în procedura prealabilă reglementată de art. 7 aliniatul 2 din nr.OG 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
La dosarul cauzei au fost depuse copii de pe Hotărârea nr. 73 din 12.01.2009, privind acordarea unor drepturi prevăzute de nr.OG 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, declarație a lui, declarație a lui și, declarația lui, declarația lui și adresa Primăriei comunei către reclamant, cu răspunsul acesteia către reclamant privind evidențele persoanelor refugiate.
Analizând cererea formulată prin prisma motivelor invocate de către reclamant și ca urmare a administrării probei cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei, Curtea apreciază ca fiind întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin Hotărârea nr. 73/12.01.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii A - Comisia instituită în baza Legii nr. 323/2004 a fost respinsă solicitarea petentului de stabilirii a calității de beneficiar al nr.OG 105/1999, motivându-se această respingere pe aceea că petentul nu a făcut dovada cu înscrisuri oficiale a situației invocate, potrivit art. 4 aliniatul 1 din nr.HG 127/2002.
Este adevărat că, potrivit art. 4 aliniatul 1 din Normele metodologice de aplicare a nr.OG 105/1999, aprobate prin nr.HG 127/2007 dovada încetării în situațiile judiciare prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se face cu acte oficiale, eliberate de organele competente, însă același articol, la aliniatul 2 prevede că, în lipsa actelor oficiale, dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.
Petentul a făcut dovada demersurilor la autoritățile locale (fila 9), efectuate în scopul procurării actelor oficiale la care face referire art. 4 aliniatul 1 din Normele de aplicare a nr.OG 105/1999, acest demersuri au rămasă însă fără rezultat, așa cum rezultă din adresa nr. 5577/05.12.2008 emisă de Primăria Comunei, astfel încât devin incidente dispozițiile aliniatului 2 al articolului menționat, persecuția politică putând fi dovedită prin declarație cu martori.
Aceste declarații, autentificate au fost depuse la dosarul administrativ, cât și la dosarul instanței (filele 7 și 8), numiții și confirmând strămutarea familiei reclamantului, inclusiv a reclamantului, din satul, unde domiciliau.
Mai mult decât atât, (fila 8), afirmă că în timpul refugiului, familia a locuit în casa familiei martorului. Ori împrejurarea strămutării, astfel cum a fost ea definită la art. 2 din Normele de aplicare a nr.OG 105/1999, precum și locul refugiului, nu au fost combătute prin nici o probă contrară de către pârâtă.
Curtea respinge astfel argumentele pârâtei potrivit căreia reclamantul nu ar fi făcut dovada locului, stabilirii familiei până la data de 06 martie 1945 de vreme ce ace4st aspect este relevat prin declarația numitei.
Constatând așadar că în mod greșit pârâta a respins solicitarea reclamantului și că Hotărârea nr. 73/12.01.2009 emisă de pârâtă a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din nr.OG 105/1999, fiind apreciată prin urmare ca nelegală, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 18 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 urmează a admite acțiunea cu consecința anulării Hotărârii nr. 73/12.01.2009 emisă de pârâtă și obligării acesteia din urmă la emiterea altei hotărâri prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999.
Totodată, Curtea va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Anulează Hotărârea nr. 73/12.01.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta la emiterea unei alte hotărâri prin care să recunoască reclamantului dreptul prevăzut de nr.OG 105/1999.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red./6.07.2009
Tehnodact / 4 ex/6.07.2009
Se comunică:
-reclamant - sat com. L nr. 285 jud.
-pârâtă Casa Județeană de Pensii A - A,- A jud.
Emis 2 com.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia
