Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 204/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 204/2008
Ședința publică din 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect anularea hotărârii nr. 21245 din 27.05.2007 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamanta, asistată de avocat și martorii: și, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, sub prestare de jurământ, s-au audiat martorii: și a căror declarații s-au atașat la dosarul cauzei la 27 -28.
Reprezentanta reclamantei a învederat instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului pe fondul cauzei.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 20.11.2007, reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21245 din data de 27.05.2007 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în anul 1942, în perioada de refugiu a mamei sale la C, aceasta fiind nevoită să părăsească localitatea de domiciliu ca urmare a persecuțiilor etnice instituite după de la Viena, din partea autorităților române față de etnicii.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, ( 12) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta a plecat dintr-un teritoriu liber, aparținând autorităților române, astfel încât nu motivul persecuției etnice a fost cel care a determinat schimbarea domiciliului, iar în lipsa ocupației hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate, așa încât încadrarea în prev. art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 nu se poate face în acest caz.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.10.2006, sub nr. 34.346, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarațiile martorilor și, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 21.245 din data de 27.05.2007, pârâta respinge cererea reclamantei apreciind că aceasta nu se încadrează în situațiile prev. de art. 1 din Legea nr. 189/2000. ( 4)
Analizând dispozițiilor art.1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art.1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori, iar conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Utilizarea termenilor "persoană, cetățean român", în contextul general al titlului actului normativ incident în prezenta speță, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate în continuare sub administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu, în sensul disp. art. 1 alin. 1 lit. c din nr.OG 105/1999.
Sub acest aspect apărarea formulată de către pârâtă este nefondată.
Prin încheierea din 07.01.2008 Curtea a dispus, audierea celor doi martori sub prestare de jurământ, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului.
La termenul de azi, sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorilor și care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantei, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor ca urmare a ui de la Viena. Astfel, martorii au relatat că au cunoscut personal familia reclamantei și știu că aceștia s-au refugiat motivat de teama persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, în localitatea C, oraș aflat sub administrația autorităților maghiare, unde în anul 1942 s-a născut reclamanta, reîntoarcerea din refugiu având loc după terminarea războiului, în anul 1945.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrată, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, confirmând susținerile reclamantei.
De asemenea, proba testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului familiei reclamantei, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Mai mult, pârâta prin hotărârea nr. 8.160 din 08.01.2004 recunoaște martorului calitatea de beneficiar al legii nr. 189/2000.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 21.245 din data de 27 mai 2007 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 06.10.1942 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Totodată, în temeiul art. 274.pr.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 400 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în com., sat, nr. 350, jud. C împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.245/27 mai 2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 06 noiembrie 1942 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Obligă pârâta la 400 RON cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red.Gh.
Dact./4 ex./26.02.2008.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Mihaela Sărăcuț
