Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 204/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 204/CA
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pinte Violeta Elena
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în I,-, -.1-4,.A,.3,.27, județul I, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, având ca obiect-refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, iar, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării la 09 2009 și apoi pentru astăzi 16 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr- și - reclamantul a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 2678/R/31.08.2009 a Casei Județene de Pensii I, hotărâre prin care s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor prevăzută de OUG189/2000, cu modificările și completările aduse prin HG287/2008.
Cauzele au fost conexate sub nr-.
A arătat reclamantul în motivarea acțiunii că prin cererea înregistrată sub nr.62087/30.09.2008 a solicitat Casei Județene de Pensii I emiterea hotărârii prin care să stabilească subsemnatului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, așa cum a fost modificată prin HG287/2008.
În dovedirea cererii formulate a depus la Casa Județeană de Pensii I certificatul nr. C/424/20.08.2008 emis de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Arhivele Naționale - Direcția Județeană A prin care se atestă faptul că părinții reclamantului și figurează în registrul opis alfabetic al evacuaților/1945, aceștia fiind evacuați la data de 8.04.1944 de la domiciliul din V, fiind plasați în
Astfel, intimata motivează hotărârea luată, reținând că din înscrisurile depuse nu s-a dovedit "cu acte valabile persecuția etnică, având în vedere că în dosar nu există acte doveditoare ale persecuției - acte oficiale eliberate de Arhivele Naționale Române, Crucea Roșie Internațională, autoritățile din, 02405 Pitești pentru cei care au făcut parte din detașamente de muncă forțată, carnete de refugiați, alte acte oficiale și nici dovada cu martori în aceeași situație (refugiați) cu petentul, nu s-a realizat".
Față de aceste constatări intimata a concluzionat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea 189/2000 modificată prin HG287/2000 pentru a i se stabili drepturile de persecutat din motive etnice.
Prin hotărârea pronunțată, a interpretat în mod vădit eronat prevederile Legii 189/2000. Astfel, potrivit art. 1 din Legea 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, " de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit".
De asemenea, odată cu aprobarea HG287/2008 legiuitorul a prevăzut faptul că persoanele mai sus enunțate "beneficiază de drepturile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, indiferent dacă la data strămutării, avea domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state".
Mai mult decât atât, potrivit Normelor de aplicare ale Legii 189/2000, așa cum au fost ele modificate prin HG127/2002 conform art. 2 "prin persoana care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O, 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, se înțelege persoana care a fost luată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
Potrivit Deciziei 41/7.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833/5.12.2007, s-a admis recursul în interesul legii, Instanța Supremă statuând faptul că "În aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din O, nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000 stabilește: "cetățenii români, indiferent de naționalitate, care au fost persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 -6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai sus menționat".
Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea 189/2000 se face, potrivit art. 4 din Normele de aplicare mai sus enunțate, prin acte oficiale emise de instituțiile abilitate, iar în lipsa acestora cu declarații de martor.
Printr-un act oficial emis de Arhivele Naționale -Direcția județeană A, respectiv certificatul nr. C/424/20.08.2009 a dovedit faptul că părinții săi au fost strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu, fiind evacuați forțat în data de 8.04.1944.
Conform certificatului de naștere rezultă cu puterea evidenței faptul că, la data evacuării reclamantul avea vârsta de 5 ani și 3 luni, deci era minor, domiciliul avându-l în mod firesc conform dispozițiilor legale în materie, la același domiciliu cu părinții.
Prin urmare, apare mai mult decât evident faptul că, odată cu evacuarea părinților săi și strămutarea în altă localitate, întreaga familie a fost strămutată, fiind afectați pe lângă părinți și copii.
O dovadă în plus a faptului că din cauza evacuării părinților au suferit și copiii minori ai acestora (reclamantul și fratele său) o constituie faptul că fratele său, născut în data de 10.04.1942, în vârstă de 2 ani la data de 8.04.1944, data evacuării părinților, atestând faptul evacuării părinților beneficiază de drepturile conferite de Legea 189/2000 în baza Hotărârii nr. 375/29.08.2008 emisă de Casa județeană de Pensii
Prin urmare, este absurd a se considera că doar unul din copii a fost evacuat împreună cu părinții săi de la domiciliul din V, fiind plasat în S, iar al doilea copil, de asemenea minor, nu ar fi fost evacuat de asemenea împreună cu întreaga familie.
Coroborând așadar toate aceste dovezi nu se poate decât concluziona că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de Legea 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea Casei județene de Pensii I fiind vădit netemeinică și nelegală.
Depunând întâmpinare, pârâta susține că prin înscrisurile depuse la dosar reclamantul nu a făcut dovada refugiului, aspect nedovedit și după ce i s-a solicitat completarea dosarului cu două declarații de martor.
Mai susține pârâtul că este adevărat că, în principiu și potrivit dispozițiilor legale, copiii minori au același domiciliu cu părinții, însă în perioada respectivă au fost vremuri tulburi, iar în practică s-au întâlnit cazuri în care copiii plecau cu alte rude în diferite locuri, despărțindu-se de părinți.
În aceste condiții, calitatea de persoană refugiată trebuie dovedită conform art. 61din Legea 189/2000, iar în lipsa actelor oficiale dovada persecuției se putea face și prin declarații de martori autentificate la notariat.
Întrucât contestatorul nu și-a completat probatoriul, cererea sa a fost corect respinsă.
Părțile au administrat în fața instanței proba cu acte, reclamantul depunând și hotărârea 375/29.0o8.2002 prin care Casa Județeană de Pensii Vaa dmis cererea fratelui său, precum și hotărârea 12107/19.06.2009 a Casei Județene a Pensiei N prin care s-a admis cererea surorii reclamantului,
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma probatoriului administrat și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că acțiunea este întemeiată.
Reclamantul s-a adresat Casei Județene de Pensii I pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 7 al. 3 din Legea 189/2000, Casa județeană de Pensii avea obligația de a soluționa cererea în termen de 30 de zile de la primire. Cu toate acestea, abia în luna ianuarie 2009 i s-au solicitat petentului probe suplimentare, emițând hotărârea de respingere în luna august 2009, după ce reclamantul se adresase deja instanței cu o primă cerere, din cuprinsul căreia se deduce că înțelege să critice tocmai tergiversarea rezolvării petiției sale.
Conform art. 1 din Legea 189/2000, modificată și completată, beneficiază de prevederile acestui act normativ "persoană, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: [] c)a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu []".
Odată cu aprobarea HG287/2008 s-a prevăzut că persoana la care face referire textul mai sus citat "beneficiază de drepturile prevăzute de OG105/1999 [] indiferent dacă la data strămutării, aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de alte state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se aflau sub administrație românească ori sub administrația altor state.
Conform Normelor de aplicare a Legii 189/2000, modificată prin HG127/2002, "prin persoană c are a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG105/1999, aprobată și modificată prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
Prin certificatul nr. C/424/20.08.2009 reclamantul a dovedit că părinții săi au fost strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu, fiind evacuați forțat în data de 8.04.1944. La acea dată reclamantul era minor, având vârsta de 5 ani și 3 luni, având același domiciliu ca și părinții săi. Faptul strămutării întregii familii este confirmat prin recunoașterea drepturilor în același sens, fraților reclamantului, respectiv și Gr. C, conform hotărârii depuse la dosar emisă de Casa Județeană de Pensii V și Casa Județeană de Pensii
Ca atare, s-a dovedit fără putință de tăgadă, că au fost strămutați din localitatea de domiciliu, părinții reclamantului, și, s-a stabilit că odată cu ei au plecat și ceilalți 2 copii minori - în vârstă de 3 ani și C în vârstă de 4 ani, fiind greu de presupus că al treilea copil, în vârstă de 5 ani, reclamantul ar fi fost lăsat de părinți în grija altor persoane.
Ca atare, instanța apreciază că prin actele oficiale depuse în cauză (certificat de la Arhivele Naționale, hotărârile emise în favoarea fraților reclamantului) s-au făcut dovezile impuse prin art. 4 din Normele de aplicare a Legii 189/2000, nefiind determinante în cauză, pentru stabilirea situației de fapt, declarațiile unor martori care să-l vizeze exclusiv pe reclamantul în vârstă de 5 ani la data strămutării.
Prin actele oficiale depuse s-a dovedit afectarea întregii familii - părinții și 3 copiii minori cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani, strămutarea acestora în altă localitate, o interpretare contrară fiind discutabilă din punct de vedere logic și în mod cert discriminatorie.
În consecință, Curtea va admite contestația, va anula hotărârea atacată și va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre în favoarea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUJMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de către reclamantul, domiciliat în I,-, - 1-4,. 3,. 27 în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, cu sediul în I,--19, -hica,. 1A-2B, județul
Anulează hotărârea nr. 2768/R/31.08.2008 emisă de către pârâtă și o obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului Gr., născut la data de 29.01.1939 în V, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea 189/2000 cu modificările și completările aduse prin HG287/2008.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE
- - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.12.2009
Președinte:Pinte Violeta ElenaJudecători:Pinte Violeta Elena
