Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 206/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 206/2008
Ședința publică din 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect anularea hotărârii nr. 5137 din 21.11.2007 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamantul și martorul, lipsă fiind martorul G și pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul a depus la dosarul cauzei copii după certificatele de naștere emise pe numele său, unul în română și unul în maghiară și un înscris de la martorul G, cu datele sale personale, la care a anexat adeverința medicală nr. 442/2008 privind starea sa de sănătate ( 21 -24).
S-a audiat martorul, a cărei declarație s-a atașat la dosarul cauzei la fila 25, care a prezentat spre vedere cartea "Administrația Militară în Nord Vestul României" în care apare fotografia tatălui său, care a fost împușcat de unguri în aceea perioadă.
Reclamantul a învederat instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reclamantului pe fondul cauzei.
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și să primească drepturi de refugiat.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 20.12.2007, reclamantul Gas olicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 5.137 din 21.11.2007 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în perioada septembrie 1940 - septembrie 1945 tatăl său a fost refugiat din localitatea B, apoi în comuna datorită persecuțiilor etnice, ca mai apoi, la data de 17.03.1941 când s-a născut reclamantul, mama sa să se refugieze împreună cu el în localitatea de refugiu a tatălui său.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, ( 7-8) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul s-a născut într-un teritoriu ocupat, respectiv localitatea, jud. S și nu în localitatea de refugiu, dovada persecuției etnice se face prin înscrisuri oficiale persecuțiile suferite, iar declarațiile martorilor prezintă în mod generic întreaga stare de fapt, mai mult, certificatul de naștere al contestatorul atestă că unul copii s-a născut în martie 1941 în loc., jud. S, nefiind posibil să se refugieze în septembrie 1940.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.10.2007, sub nr. 383, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.137 din data de 21.11.2007, pârâta respinge cererea reclamantului motivat de faptul că martorii declară că familia acestuia s-a refugiat în anul 1940, iar solicitantul s-a născut în anul 1941 în loc., jud.
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actul administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor G și ( 14, 15).
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Prin încheierea din 07.01.2008 Curtea a dispus în temeiul art. 129 alin. 5.pr.civ. audierea martorilor, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului.
La termenul de azi, sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorei care prin declarația dată în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantului, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor, ca urmare a cedării de Nord autorităților ungare. Astfel, martora a relatat că i-a cunoscut personal pe părinții reclamantului, și știe că aceștia s-au refugiat motivat de teama persecuțiilor etnice, iar în această perioadă s-a născut reclamantul.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrată, constată că declarația martorei este pertinentă, confirmând susținerile reclamantului.
De asemenea, proba testimonială este concludentă în cauză, martora arătând instanței detalii ale refugiului familiei reclamantului, relatând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care a fost implicată personal.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 5.137 din data de 21.11.2007 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada noiembrie 17 martie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G, domiciliat în Șimleu S,-, jud. S împotriva pârâtei împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 85, jud. S și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 5.137/21 noiembrie 2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 17 martie 1941 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red.Gh.
Dact./4 ex./26.02.2008.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Mihaela Sărăcuț
