Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 214/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 214
Ședința publică din 13 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 20162 din 16 martie 2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 17 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 11 mai 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei Casa Județeană de Pensii C, prin intermediul căreia se solicită respingerea pretențiilor reclamantei și, totodată, judecarea cauzei în lipsă, întâmpinare însoțită care este de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta reclamantei.
Cu privire la excepția prescripției extinctive invocată prin întâmpinare reprezentanta reclamantei solicită respingerea acesteia și apreciază în opinia sa că această excepție se referă probabil la împrejurarea că reclamanta a mai formulat o solicitare de recunoaștere a statutului de refugiat, soluționată conform Hotărârii nr. 14325 din 28 mai 2004, însă relevă faptul că cererea soluționată prin această hotărâre nu a fost formulată de reclamantă în nume propriu, ci în calitatea de moștenitoare a numiților și, respectiv părinții săi, astfel încât nu se poate reține cu temei faptul că reclamanta ar fi revenit cu o nouă cerere care să aibă același obiect și aceeași cauză cu solicitarea anterioară.
Curtea apreciază că poziția exprimată de pârâtă prin întâmpinare se circumscrie mai degrabă unei excepții de tardivitate, nu uneia a prescripției extinctive cu atât mai mult ea se întemeiază pe existența unei hotărâri anterioare eliberate pe numele, emisă în anul 2004.
Curtea, în urma deliberării, urmează să respingă excepția de tardivitate întrucât constată că prezentul demers judiciar nu are ca obiect Hotărârea nr. 14325 din 28 mai 2004, ci se referă la adresa emisă de Casa Județeană de Pensii C nr. 20162 din 16 martie 2009, iar raportat la data comunicării această cerere apare ca fiind formulată în termen conform prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000.
Reprezentanta reclamantei solicită audierea martorilor și
Curtea, în urma deliberării, consideră că cererea în probațiune nu este pertinentă și utilă, raportat la documentația depusă de reclamantă la dosarul cauzei, urmând ca instanța să o aprecieze în ansamblul său și urmând ca astfel să pronunțe o hotărâre în ce privește solicitarea reclamantei de acordare a statutului de refugiat.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantei arată că apreciază că este și despre un refuz nejustificat. Revine însă și arată că nu consideră că este și un refuz nejustificat, întrucât adresei nr. 20162 din 16 martie 2009 pârâtei i se pot conferi valențele unei hotărâri de respingere a unei cereri formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, solicitând anularea acesteia.
Acordându-i-se cuvântul, reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.04.2009, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C - Comisia pentru aplicarea prev. legii nr. 189/2000 să-i acorde drepturile prevăzute de G nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, în data de 25.10.1941.
În dezvoltarea acțiunii, a arătat că în primăvara anului 1941, părinții săi, împreună cu o sora de-a sa, s-au refugiat din loc. C în loc. T, localitate unde, la data de 25.10.1944, s-a născut reclamanta și deși a depus actele necesare, inclusiv o adeverință eliberată de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C de unde rezultă că părinții săi împreună cu o soră în vârstă de 3 luni s-au refugiat, i-a refuzat cererea pe motiv că situația născuților în refugiu nu se aprobă prin hotărâre.
Totodată, reclamanta a solicitat acordarea acestor drepturi începând cu data 21 ianuarie 2009 precum și cheltuieli de judecată.
La termenul de astăzi, instanța a pus în discuție natura juridică a adresei nr. 20162 din 16 martie 2009, depusă la dosar la fila 5, care, deși nu respectă exigențele formale ale unei hotărâri de respingere a cererii reclamantei privind acordarea statutului de refugiat, i-a fost comunicată acesteia ca răspuns la petiția înregistrată la data de 21.01.2009, relevându-se că "situația născuților în refugiu nu se aprobă prin hotărâre, favorabilă fiind însă practica instanțelor de judecată".
Reprezentanta reclamantei a precizat că apreciază că acest act este unul ce poate fi contestat în prezenta procedură, având valențele unei hotărâri de respingere a unei cereri formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, poziție la care achiesează și Curtea. Totodată, a solicitat anularea acesteia.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, menționând că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii sale. De asemenea, pârâta mai susține că reclamanta nu a suferit persecuții etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român, iar dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 1 și art. 22 din nr.HG 127/2002 prevăd în mod expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi.
De asemenea, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției extinctive. ( 21)
Această excepție a fost respinsă conform celor consemnate în practicaua prezentei, cu mențiunea că ea a fost apreciată, din perspectiva motivelor invocate, ca fiind una a tardivității cererii.
Astfel, s-a constatat că prezentul demers judiciar nu are ca obiect Hotărârea nr. 14325 din 28 mai 2004, ci se referă la adresa emisă de Casa Județeană de Pensii C nr. 20162 din 16 martie 2009, iar raportat la data comunicării această cerere apare ca fiind formulată în termen conform prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000.
De asemenea, s-a luat în considerare împrejurarea că, deși reclamanta a mai formulat o solicitare de recunoaștere a statutului de refugiat, soluționată conform Hotărârii nr. 14325 din 28 mai 2004, petiția soluționată prin această hotărâre nu a fost formulată de reclamantă în nume propriu, ci în calitatea de moștenitoare a numiților și, respectiv părinții săi, astfel încât nu se poate reține cu temei faptul că reclamanta ar fi revenit cu o nouă cerere care să aibă același obiect și aceeași cauză cu solicitarea anterioară.
Fiind astfel învestită, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat pârâtei C recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 20.162 din data de 16.03.2009, pârâta i-a comunicat reclamantei că situația născuților în refugiu nu se aprobă prin hotărâre, favorabilă fiind însă practica instanțelor. ( 5)
Prin G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 și prin nr. 127/2002 s-au prevăzut drepturi bănești de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de "refugiat".
Potrivit prevederilor art. 1 din nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.
Prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice. Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Din această perspectivă, copiii născuți în perioada refugiului părinților din motive etnice ori au fost strămutați, au suferit aceleași consecințe nefavorabile decurgând din această situație, iar dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Documentele depuse la dosar, actele de stare civilă, declarațiile autentificate ale martorilor și -C precum certificatul nr. C/3020 din data de 12 august 2003, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C, de unde rezultă că părinții reclamantei, împreună cu aceasta, s-au refugiat în loc. T, fac dovada că familia reclamantei s-a refugiat datorită persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu.
Față de această stare de fapt, instanța apreciază că și reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 25.10.1941 și data încetării refugiului, iar atâta timp cât părinții săi au fost refugiați din motive etnice, aplicarea unui tratament discriminatoriu este inechitabil, având în vedere prejudiciile suferite.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi, cu atât mai mult cu cât s-a stabilit în jurisprudență că efectele refugiului se produc direct și nemijlocit și asupra persoanelor care, la acea dată, erau minore, în considerarea prev. art. 93 Cod civil, conform cărora copilul minor are domiciliul la părinții săi, prevederi reluate în cuprinsul art. 100 alin. 1 din Codul familiei.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii nr. 20.162 din 16.03.2009 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2009, pentru perioada 25.10.1941 - 06.03.1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta, domiciliată în T,-, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 1, jud. C și în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 20.162/16.03.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 25.10.1941 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red.
Dact./4 ex./05.06.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
