Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 216/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 216/2008
Ședința publică din 20 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 21758/09.07.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal și martorul, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost amânat în vederea administrării probei testimoniale și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtă. La data de 20.02.2008 s -a depus procesul verbal privind executarea mandatului de aducere cu privire la martorul, prin care se arată că martorul se află în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale, sens în care se anexează bilet de ieșire din spital.
În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului - verbal anexate la dosarul cauzei la fila 73.
Martorul prezintă spre vedere instanței originalul hotărârii nr. 13882/27.03.2007 prin care pârâta i-a recunoscut statutul de refugiat pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii și recunoașterea statutului de refugiat.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 19.09.2007 sub nr-, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 21.758 emisă de pârâtă la data de 09.07.2007 și obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat conform prev. de Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta susține că hotărârea emisă de pârâtă nu arată care ar fi datele considerate contradictorii, iar un motiv pentru care a fost respinsă cererea nu este relevat.
Răspunzând celor invocate, pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea fundamentat pe aceea că cele relevate prin declarațiile martorilor se impun a fi analizate cu rezerve întrucât acești martori au dat declarații în favoarea mai multor persoane cu situații diferite și cum o persoană nu puteau fi în două locuri deodată, nu putea odată refugiată să asiste la încă un refugiu.
Analizând cele susținute de părți, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 21.758 emisă la data de 09.07.2007 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta, reținându-se că actele depuse conțin date contradictorii în dovedirea calității de refugiat.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor audiați de instanță. Astfel, prin declarațiile autentice date de martorii și (beneficiari ai Legii nr. 189/2000) relevă că în perioada 5 octombrie 1940 - 10 mai 1945, reclamanta împreună cu părinții s-au refugiat din cauza represaliilor hortise din localitatea de domiciliu Mici, jud. C, în localitatea. Aceste împrejurări, relevă martorii, sunt cunoscute întrucât au fost refugiați în aceeași localitate.
Audiat în instanță, martorul relevă de asemenea că s-a întâlnit cu tatăl reclamantei în batalionul voluntar de luptă din B și acesta i-a relatat că datorită persecuiților etnice la care au fost supuși de forțele de ocupație s-a refugiat împreună cu familia în
Se poate așadar constata cin acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantei și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice.
Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Evident, se poate susține că reclamanta nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamanta nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantei este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamanta nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și celelalte susțineri ale pârâtei întrucât din declarațiile martorilor nu rezultă date contradictorii, cele relevate cu privire la situații de refugiere fiind cunoscute din refugiu.
Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 1 martie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în, sat Mici, nr. 29, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.758 emisă de pârâtă la data de 9 iulie 2007.
Obligă pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 5.10.1940 - 6.03.1945 și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./25.02.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș
