Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 218/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.218
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.06.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței din partea pârâtei, la data de 11.05.2009 întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri, un exemplar comunicându-se reclamantului.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- la data de 16.04.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr.10519/20.02.2009 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare, luată de către CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Tas olicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind nefondată și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii nr.10519/20.02.2009 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii.
În motivare pârâta a arătat că în mod corect, Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 a reținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 lit. c) din Legea nr.189/2000 și art.2 din nr.HG127/2002, întrucât la data de 15.09.1940, când s-a refugiat mama sa, petentul nici nu era conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut ca și al mamei, deoarece s-a născut la un interval de 37 luni ulterioare strămutării.
De asemenea se mai arată că în mod temeinic a fost respinsă cererea formulată de reclamant și s-a stabilit că numitul nu are calitate de beneficiar al drepturilor conferite de Legea nr.189/2000, modificată și completată, în raport cu Precizările nr.3233 din 12.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale potrivit cărora: "de prevederile art.1 lit. c) din nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, coroborate cu cele ale art.654 din Codul civil, beneficiază și copii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate", coroborate cu Precizările nr.3423 din 26.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale care menționează că prin: sintagma "concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților" se referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinților conform Codului Familiei care stipulează că perioada concepției este cuprinsă între 180-a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii copilului.
Astfel, se apreciază că reclamantul ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr.189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la data refugiului mamei sale, însă acesta s-a născut la aproximativ 1110 zile după refugiul mamei sale.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.189/2000, nr.HG127/14.02.2002, Precizările nr.3233/12.09.2002 și nr.3423/26.09.2002 emise de Casa Națională de Pensii și Legea nr.323/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Reclamantul s-a născut la data de 29.10.1943 în localitatea, mama reclamantului fiind strămutată în localitatea, jud., în luna septembrie 1940.
Instanța constată că solicitarea reclamantului a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii T pe considerentul că domnia sa, fiind născut la aproximativ 1110 zile după refugiul mamei sale, nu poate fi considerat persoană strămutată în sensul art.1 din Ordonanța de Guvern nr.105/1999.
Instanța constată că drepturile reclamantului sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr.105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.426 din 31 august 1999.
După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr.105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr.189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr.105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.367/2001; Legea nr.367/2001; Legea nr.319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr.323/2004; Legea nr.148/2005 și prin Legea nr.204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art.1 din Ordonanța de Guvern nr.105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Conform art.2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr.105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Instanța reține că reclamantul nu era născut la momentul la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din satul, județul, în localitatea.
De asemenea, dată fiind data nașterii reclamantului, în raport cu perioada strămutării, nu se poate reține că acesta a fost conceput în perioada strămutării părinților săi.
Pe de altă parte, instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr.105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr.105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamantul nu era născut sau conceput la momentul strămutării părinților săi, instanța subliniază că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamantul a fost nevoit să trăiască, din momentul nașterii sale.
Instanța observă că strămutarea părinților reclamantului a determinat abandonarea de către aceștia a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care au fost alungați, cu consecința lipsirii acestora de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze.
Aceste lipsuri nu au putut fi remediate în perioada scurtă care a trecut de la momentul strămutării și până la nașterea reclamantului, fiind justificată presupunerea că starea materială a părinților reclamantului nu permitea acestora să asigure acestuia condițiile de creștere pe care le-ar fi putut asigura în absența strămutării. Reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în condițiile în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român. Nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar - și nici nu s-a susținut acest fapt - că părinții reclamantului aveau o situație financiară care să le permită să suporte fără privațiuni pierderea patrimonială ocazionată de strămutarea la care au fost supuși
De aceea, instanța apreciază că reclamantul - deși nu s-a născut și nici nu a fost conceput în perioada strămutării părinților săi - beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că a fost afectat în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi, fiind născut în perioada imediat ulterioară mutării forțate a părinților săi din teritoriile cedate de Statul Român Bulgariei prin Tratatul d l Craiova - tratat semnat la 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria, prin care România a cedat partea sudică a () și și-a dat acordul în realizarea unor schimburi de populație.
O interpretare contrară a acestor texte legale ar conduce la excluderea pe considerente formale a unor persoane care au fost în mod evident afectate de persecuțiile etnice la care au fost supuse familiile din care făceau parte.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată exclusiv în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție.
Sub acest aspect, instanța consideră că nașterea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr.105/1999 se raportează la data intrării în vigoare a acestui act normativ și, eventual, la data depunerii cererii de acordare a acestor drepturi, iar nu la data concepției persoanei în cauză.
În acest sens, instanța observă că în discuție este dreptul reclamantului la plata unor drepturi bănești recunoscute prin Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, drept care a luat naștere o dată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar nu de la data nașterii sau a conceperii reclamantului.
Data concepției persoanei în cauză poate fi avută în vedere la determinarea statutului de persoană strămutată, astfel încât nu poate fi considerată ca un criteriu de excludere de la acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 decât în măsura în care instanța reține absența calității de persoană strămutată a petentului.
Dată fiind această situație - reținând că reclamantul are calitatea de persoană strămutată - instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea nr. nr.10519 din data de 20.02.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de art.2 din Ordonanța de Guvern nr.105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T și va anula Hotărârea nr.10519 din data de 20.02.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
În consecință, instanța va obliga Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art.2 din Ordonanța de Guvern nr.105/1999, începând cu data de 01.03.2009, având în vedere dispozițiile art.5 alin.1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, potrivit cărora"persoanele prevăzute la art.1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 lunii următoare celei în care a fost depusă cererea", cererea reclamantului fiind înregistrată la data de 01.03.2009.
Totodată, instanța va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în,-, jud. T în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, cu sediul în T, str. - -, - 6, jud.
Anulează Hotărârea nr.10519 din data de 20.02.2009 a Comisiei instituită în baza Legii nr.323/2004 din cadrul Casei Județene de Pensii
Obligă pârâta să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art.2 din Ordonanța de Guvern nr.105/1999, începând cu data de 01.03.2009.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/13.07.09
TEHNORED:/13.07.09
4.ex./SM/emis 2 com.
Se comunică:
- reclamantul -, -,-, jud.
- pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, T, str. - -, - 6, jud.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
