Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 230/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 230/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă martorul, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 12 mai 2009 reclamantul a depus la dosarul cauzei un script intitulat "întâmpinare", precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Martorul depune la dosar o cerere din partea martorului (39), prin care acesta arată că nu se poate prezenta la acest termen, fiind internat în spital, cerere la care s-a anexat copia adeverinței medicale.
În continuare, curtea procedează la audierea martorului, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la fila 40 din dosar.
După audierea martorului, curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 26 martie 2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeana de Pensii S, solicitând anularea Hotărârii nr.5541/12 decembrie 2008 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.
Pârâta, întâmpinare (fila 10-12), a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală cu menținerea hotărârii ca temeinică și legală, având în vedere probele de la dosar și prevederile legale.
Se mai arată de către pârâtă că, prevederile art. 4 alin 1 din Ordonanța nr. 105/1999 aprobată prin legea nr. 189/2000 precum și a Hotărârii nr. 127/14 februarie 2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, coroborat cu prevederile art. 5 din Codul civil care în mod imperativ arată că: Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare (acte juridice unilaterale), la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
Reclamantul nu se încadrează în cazurile de persecuție din motive etnice, situații prevăzute în art. 1 din OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, nu a făcut dovada persecuției din motive etnice cu nici unul din actele arătate în art. 4 alin 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin legea nr. 189/2000 și de asemenea, familia reclamantului nu a fost găsită în evidență, cu persoane refugiate, în perioada 1940-1945.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Din declarațiile autentice ale martorilor și (filele 21 și 22) rezultă că în perioada septembrie 1940-martie 1945, din cauza persecuțiilor etnice, ca urmare a cedării de Nord în urma de la Viena, familia reclamantei s-a refugiat din sat nr. 62 comuna județul S în localitatea T județul
Curtea a procedat la audierea martorului (fila 40) din declarația căruia rezultă că familia reclamantului împreună cu aceasta s-au refugiat în perioada septembrie 1940-martie 1945 ca urmare persecuțiilor etnice și a cedării de Nord în urma de la Viena.
În probațiune reclamantul a mai anexat Hotărârea nr. 13430 din 11 martie 2004 martorului și Hotărârea nr. 14507 din 7 octombrie 2004 din care rezultă că martorilor li s-au recunoscut de către Casa Județeană de Pensii S drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 (filele 14, 15).
Pentru aceasta instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiat a reclamantului, care potrivit probațiunii testimoniale a suferit persecuții pe considerente etnice, datorită cărora a fost nevoit să se refugieze din sat nr. 62 comuna județul S în localitatea T județul
Art.2 din Normele de aplicare a prevederilor Ordinului Guvernului nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Esențial în speță este faptul că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.
În consecință, acțiunea reclamantului este întemeiată, se va dispune anularea hotărârii emise de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantului statutul de persoană strămutată pentru perioada 15.09.1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 decembrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în comuna, nr. 62 județul S împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S cu sediul în Z,- județul S și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr.5541/12.12.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.09.1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./26.05.2009
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar
