Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 231/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 231/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantăa împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 18 mai 2009 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare la care s-a anexat documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 1 aprilie 2009 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANA DE PENSII S, solicitând anularea hotărârii nr.5603 din 12 decembrie 2008 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamanta susține că, deși a justificat cu acte faptul că s- refugiat, cererea i-a fost respinsă neîntemeiat.
Pârâta, prin întâmpinare (fila 8 ) a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică cu menținerea hotărârii ca temeinică și legală, având în vedere prevederile legale și lipsa dovezilor persecuției.
În drept invocă art. 112, art. 113 Cod procedură civilă precum și art. 1169, art. 1170 din Codul civil.
Prevederile art. 4 alin 1 din Ordonanța nr. 105/1999 aprobat prin Legea nr. 189/2000 precum și a Hotărârii nr. 127/14 februarie 2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, coroborat cu prevederile art. 5 din Codul civil care în mod imperativ arată: Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare (acte juridice unilaterale) la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
Reclamanta nu se încadrează în cazurile de persecuție din motive etnice, familia acesteia nu a fost găsită în evidență, cu persoane refugiate, în perioada 1940-1945 iar cele declarate de martori în fața notarului cu privire la perioada de refugiu sunt sumare.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că nu este întemeiată.
Prin Hotărârea nr. 20139 din 12.07.2006 emisă de pârâtă s-a respins cererea formulată de reclamantă reținându-se că aceasta nu se încadrează în situațiile prevăzute de art.1 din Legea nr.189/2000.
Reclamanta a depus la dosar copia de pe buletinul de identitate (24), copia certificatului de naștere și copia certificatului de căsătorie (25), adeverință emisă de Primăria precum și adeverință emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr. 857/3 iulie 2008 (26), declarațiile martorului (27), declarația martorului (29) cărora li s-a recunoscut calitatea de refugiat și care au declarat că reclamanta s-a refugiat împreună cu familia ei din motive etnice în cursul lunii ianuarie 1942 din localitatea județul S în localitatea T județul C ca urmare a cedării de Nord în urma de la Viena, reîntorcându-se din refugiu în cursul lunii martie a anului 1945.
Prin cererea depusă la data de 30 aprilie 2008 reclamanta a solicitat un nou termen de judecată în vederea formulării apărării și angajării unui apărător ales, precum și încuviințarea audierii a doi martori pe care îi va prezenta fără citație pentru termenul următor, în vederea audierii acestora în fața instanței.
Curtea, în temeiul art. 186 Cod procedură civilă a considerat pertinentă și utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea aspectelor refugiului arătate în motivarea acțiunii, reclamanta fiind obligată a prezenta doi martori, fără citație, în vederea audierii lor, sub sancțiunea decăderii din probă ( fila 14 ), în scopul respectării principiului nemijlocirii, pentru a se stabili dacă părăsirea domiciliului familiei reclamantei a fost determinată sau nu de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a de la Viena.
Întrucât reclamanta nu și-a probat susținerile din acțiune în sensul celor dispuse de către instanță în temeiul art.129 Cod procedură civilă, aceasta a fost decăzută din probă.
Se va reține astfel co reclamanta nu a făcut dovada, conform art.1169 cod civil a îndeplinirii prevederilor art.1 din nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr.189/200, conform cărora beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 a suferit persecuții etnice.
Art.2 din Normele de aplicare a prevederilor Ordinului Guvernului nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
În baza acestor considerente reținute, urmează ca acțiunea promovată de reclamantă să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în nr. 6 județul S împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S cu sediul în Z- județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./25.05.2009
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar
