Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 233/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.233
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că, pricina se află la patrulea termen de judecată. Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se mai menționează că la data de 05.02.2008, pârâta a înregistrat întâmpinare însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 17 septembrie 2007, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr.4958 din data de 12.06.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
În cuprinsul motivelor contestației reclamantul a mai arătat că în urma de la Viena a fost nevoit să se refugieze cu părinții din localitatea de domiciliu, respectiv, jud. S, în localitatea B în noiembrie 1940 datorită persecuțiilor etnice.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând că reclamantul nu putea fi refugiat întrucât s-a născut după 06 septembrie 1940 iar potrivit adresei nr.3233/12.09.2002 emisă de casa Națională de Pensii numai copii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau cei concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutare pot beneficia de prevederile Legii nr.189/2000.
Prin întâmpinare s-a invocat și excepția tardivității acțiunii.
Cu privire la această excepție Curtea a reținut că pârâta nu a făcut dovada datei la care reclamantul a primit hotărârea Casei Județene de Pensii, copia borderourilor depuse la dosar atestând numai momentul predării la poștă a corespondenței. Drept consecință Curtea apreciază că excepția este nefondată astfel că a fost respinsă.
Curtea analizând acțiunea formulată, în raport de probele administrate în cauză, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.05.2007, sub nr. 183, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr.4958 din data de 12.06.2007, pârâta respinge cererea reclamantului, motivând că reclamantul nu a fost persecutat etnic.
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr.189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Din declarațiile autentice date de martorii și G în cuprinsul aceluiași înscris rezultă că reclamantul s-a refugiat împreună cu părinții în perioada noiembrie 1940 - martie 1945 din localitatea jud. S la B jud. B datorită faptului că autoritățile maghiare au încercat maghiarizarea forțată a românilor. Martorii au hotărâri emise de Casa Județeană de Pensii B prin care li se recunoaște statutul de persoane refugiate în perioada 15.11.1940 - 01.03.1945.
Prin urmare, probele administrate și existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și G precum și hotărârile prin care li s-a recunoscut statutul de persoane refugiate, actele de stare civilă ale reclamantului, atestă cu caracter unitar împrejurarea că acesta din urmă, împreună cu familia s-a refugiat, urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna noiembrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945, astfel că ipoteza normei legale instituite prin art.1 din Legea nr.189/2000 este incidentă.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul disp. art.18 din Legea nr.554/2004 va dispune anularea hotărârii nr.4958 din 12.06.2007 emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a calității de refugiat pentru perioada 15.11.1940 - 6.03.1945 și acordarea drepturilor prev. de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2007.
Apărările formulate de pârâtă nu pot fi reținute întrucât s-a făcut dovada refugiului familiei reclamantului, astfel că și acesta, născut în refugiu a suferit aceleași privațiuni pe care le-au suferit părinții săi. Actul indicat de Casa Națională de Pensii constituie numai o îndrumare dată autorităților județene fără însă a avea forța de a înlătura beneficiul prevăzut de Legea nr.189/2000 copiilor născuți în timpul refugiului părinților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în comuna sat nr.14, jud. S, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z,-, jud. S și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 4958/12.06.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.11.1940 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 iunie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./
4 ex./05.03.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus
