Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 237/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 237/2009
Ședința publică din 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C având ca obiect anularea Hotărârii nr. 24132 din 13.02.2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă martorul, lipsă fiind părțile. Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 26 mai 2009, s-a înregistrat la dosar cererea reclamantei prin care solicită înlocuirea martorului cu martorul, invocând în susținerea cererii de înlocuirea a martorului, motive de boală, dovedite cu adeverința medicală anexată cererii.
Curtea în urma deliberării, încuviințează înlocuirea martorului cu martorul, prezent în instanță pentru audiere.
Se procedează la administrarea probei testimoniale prin audierea martorilor și, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind inserate la dosar la filele 31, 32.
Curtea, în urma deliberării, constată că prezenta cerere se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 30.03.2009, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 24.132 din data de 13.02.2009 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de art. 2 lit. c din Legea nr. 189/2000, pentru aprobarea nr.OG 105/1999 și art. 2 din nr.HG 287/2008, pentru modificarea și completarea Normelor pentru aplicarea nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, întrucât are calitatea de refugiat.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că datorită conflictelor de frontieră din vara anului 1940, satul Popești a fost ocupat de Statul Ungar ca urmare a de la Viena, astfel că, copil fiind, a fost nevoită ca împreună cu familia să se refugieze în localitatea T, jud. C, pentru a-și proteja viața.
În sprijinul susținerilor sale, reclamanta a invocat și prevederile art. 100 din Codul familiei, care prevăd că copii minori locuiesc împreună cu părinții.
În argumentarea calității de refugiat, reclamanta a depus adresa Direcției Județene Ca A rhivelor Naționale și declarațiile a 2 martori autentificate de notar public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, ( 8) prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătând în susținerea poziției sale procesuale că din actele depuse de reclamantă nu reiese că ar fi fost persecutat de către regimurile instaurate în România din motive etnice în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945.
Mai mult, relevă pârâta, declarațiile martorilor sunt insuficiente în dovedirea calității de refugiat a reclamantei, deoarece s-a constatat existența a mai mult declarații false și neverosimile, astfel că s-a considerat necesar prezentarea unor probe suplimentare care să ateste calitatea de refugiat.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2009, sub nr. 20.271, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 24.132 din data de 13.02.2009, pârâta a respins cererea reclamantei motivat de faptul că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. ( 3)
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actului administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și ( 18, 19).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Totodată, în titlul nr.OG 105/1999, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, se menționează că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele păstrate în continuare de către Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de "regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Prin încheierea din 05.05.2009, Curtea a dispus în temeiul art. 129 alin. 5.pr.civ. audierea celor doi martori sub prestare de jurământ, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului.
La termenul din data de 26 mai 2009, reclamanta a înregistrat la dosar o cerere prin care solicită înlocuirea martorului cu martorul, invocând în susținerea cererii de înlocuirea a martorului, motive de boală, dovedite cu adeverința medicală anexată cererii.
Curtea a încuviințat cererea reclamantei și sub prestare de jurământ, a procedat la audierea martorilor și care prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantei, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor, ca urmare a cedării de Nord autorităților ungare. Astfel, martorii au relatat că i-au cunoscut personal pe membrii familiei reclamantei și știu că aceștia împreună cu reclamanta s-au refugiat motivat de teama persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, în localitatea T, în toamna anului 1940, reîntoarcerea având loc după terminarea războiului, în anul 1945.
Martorul mai arată că tatăl său împreună cu tatăl reclamantei au muncit împreună înaintea refugiului și știe că familiei reclamantei s-a refugiat deoarece le-au fost confiscate o parte din bunuri, animale și au fost obligați la muncă voluntară, familiile lor păstrând legătură și ulterior.
Curtea, în analiza probei testimoniale administrate, constată că declarațiile martorilor sunt utile, pertinente si concludente, confirmând susținerile reclamantei.
De asemenea, proba testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei și familiei sale, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Mai mult, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare ale pârâtei, iar această împrejurare a fost apreciată ca fiind suficientă în susținerea și dovedirea persecuțiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate (decizia nr. 4050 respectiv nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ). Astfel, martora a obtinut hotărârea nr. 14.034/17.03.2004 (16), iar martora hotărârea nr. 17.707/13.06.2000 (17) prin care li s-a recunoscut statut de refugiat si drepturile corelative.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 24.132 din 13.02.2009 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 01.10.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2008.
Pentru a pronunta această solutie, instanta are în vedere faptul că potrivit art. 5 din Normele pentru Aplicarea Prevederilor OG105/1999, asa cum au fost modificate prin HG287/2008,în cazul aprobării cererilor, indemnizațiile lunare se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii acestora, iar în cazul concret dedus judecății cererea a fost introdusa la data de 05.02.2009.
Pentru identitate de ratiune, acelasi termen trebuie respectat si în situatia în care drepturile sunt dobândite în urma admiterii plângerii de către instanta judecătorească legal investită si anulării cererii Casei Judetene de Pensii care refuza initial acordarea drepturilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta
Prin cererea înregistrată în data de 30.03.2009, reclamanta, domiciliată în com., sat, nr. 3, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 24.132/13.02.2009 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 01.10.1940 - 06.03.1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01 martie 2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.Dact./4 ex.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
