Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 237/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--07.05.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.237
Ședința publică din 02.07.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii T - Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.06.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 07.05.2009 sub nr-, contestatorul în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii T și Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T, contestă Hotărârea nr.10526/13.03.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii T - Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, solicitând să se constate nulitatea acestei hotărâri și obligarea intimatei la acordarea drepturilor stabilite de legiuitor în Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare (despăgubiri ).
În motivare, contestatorul arată că este fiul lui și, persoane strămutate din ( de Nord) și stabilite în Comuna -M, județul T;
Din cuprinsul ului din Registrul de evidență a refugiaților din de Nord stabiliți în T și în trecere prin T întocmit de Prefectura Județului T - în anul 1941-1942, eliberat de RA. - Arhivele Naționale - Direcția Județeană T, eliberat sub nr.C 208 din data de 27.02.2009, reiese cu claritate faptul că la poziția nr.3925 din Registrul repertor sus amintit întocmit de Prefectura Județului T, se află menționat numele părinților: și, care au fost refugiați din, trecând frontiera în anul 1940 (fiind siliți de regimul hortyst să-și părăsească propria lor casa din, și să fie strămutați în -
Reclamantul arată că dispozițiile art.1 lit. c din 189/2000 prevăd că: beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv dacă.a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu".
Mai mult, copiii născuți în perioada în care părinții erau deportați în ghetouri ori în lagăre de concentrare din străinătate, privați de libertate în locuri de detenție ori în lagăre de concentrare sau strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu au suferit traumele familiei despărțite și au trăit în condițiile unui mediu pauper și străin;
În mod indubitabil, rezultă faptul că copiii născuți în perioada în care părinții lor erau deportați în ghetouri ori în lagăre de concentrare din străinătate, privați de libertate în locuri de detenție ori în lagăre de concentrare sau strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu au suferit;
În speță, contestatorul este atât copil născut în perioada în care părinții lui erau strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu, dar și descendentul unor persoane care au suferit traumele regimului hortyst.
Față de întreaga stare de fapt și de drept sus arătată, solicită instanței de judecată să constate faptul că Hotărârea nr. 10526 din data de 13.03.2009 este netemeinică, nelegală și atinsă de nulitate, iar pe cale de consecință să se dispună admiterea în tot a prezentei contestații.
În drept își întemeiază acțiunea pe prevederile art.1 lit. c din Legea nr. 189/2000 coroborat cu art.2 din nr.HG 127/2002 modificată prin nr.HG287/2008.
Legal citată, pârâta Casa Județeană de pensii Tad epus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată, iar pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii nr. 10526 din 13.03.2009 de respingere a cererii privind acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 189/2000, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
În apărare se arată că această Comisie de acordare a unor drepturi prevăzute de Legea nr. 189/2000, funcționează în cadrul Casei Județene de Pensii T, ea în sine, neavând personalitate juridică, deci implicit nu poate sta parte în proces decât prin instituția de bază.
Se arată că urmare a examinării actelor depuse la dosarul administrativ, înregistrat pe numele reclamantului, Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Tac onstatat că, în raport de dispozițiile art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, conform cărora: " Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG105/1999, aprobată și modificată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral", reclamantul nu dovedește calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, nefiind îndrituit să beneficieze de prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât este născut la data de 25.08.1942 în localitatea l M, județul T, iar părinții petentului ( și ) au fost refugiați din localitatea - de Nord, în luna septembrie 1940, conform actului numit "" cu nr. din 27.02.2009, emis de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale.
Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000, în mod corect, a reținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din HG127/2002, întrucât la data de 06.09.1940, când s-au refugiat părinții săi, petentul nici nu era conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut ca și al părinților, deoarece sa născut la un interval de 23 luni ulterioare strămutării.
De asemenea în mod temeinic, instituția a respins cererea formulată de reclamant și a stabilit că numitul nu are calitatea de beneficiar al drepturilor conferite de Legea 189/2000, modificată și completată, în raport cu Precizările nr. 3233 din 12.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale potrivit cărora: "de prevederile art. 1 lit. c din OG105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, coroborate cu cele ale art. 654 din Codul civil, beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate", coroborate cu Precizările nr. 3423 din 26.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale care menționează că prin: sintagma "concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților" se referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinților conform Codului Familiei care stipulează că perioada concepției este cuprinsă între a 180-a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii copilului.
In concluzie, pârâta apreciază că reclamantul ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la data refugiului părinților săi, însă acesta s-a născut la aproximativ 690 zile după refugiul părinților săi.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamantul s-a născut la data de 25.08.1942 în localitatea l M, județul T, iar părinții petentului ( și ) au fost refugiați din localitatea - de Nord, în luna septembrie 1940, conform actului numit "" cu nr. din 27.02.2009, emis de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale.
Din cuprinsul ului din Registrul de evidență a refugiaților din de Nord stabiliți în T și în trecere prin T întocmit de Prefectura Județului T - în anul 1941-1942, eliberat de RA. - Arhivele Naționale - Direcția Județeană T, eliberat sub nr. C 208 din data de 27.02.2009, și aflat la fila 5 din dosar, reiese cu claritate faptul că la poziția nr.3925 din Registrul repertor sus amintit întocmit de Prefectura Județului T, se află menționat numele părinților reclamantului și, care au fost refugiați din, trecând frontiera în anul 1940 (fiind siliți de regimul hortyst să-și părăsească propria lor casa din, și să fie strămutați în -
Instanța constată că drepturile reclamantului sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.
Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art. 1 lit. c din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează.c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate
Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Art. 4 alin. 1 și 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stipulează următoarele:
"(1)Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente,
(2) În lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.
Instanța reține că reclamantul nu era născut la momentul la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Pe de altă parte, instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamantul nu era născut sau conceput la momentul strămutării părinților săi, instanța constată că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamantul a fost nevoit să trăiască, din momentul nașterii sale.
Instanța observă că strămutarea părinților reclamantului a determinat abandonarea de către aceștia a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care au fost alungați, cu consecința lipsirii acestora de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze, fiind justificată presupunerea că starea materială a părinților reclamantului nu permitea acestora să asigure reclamantului condițiile de în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român.
Instanța apreciază că reclamantul - deși nu s-a născut și nici nu a fost conceput în perioada strămutării părinților săi - beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că a fost afectat în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi, fiind născut în perioada imediat ulterioară refugierii părinților săi.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată exclusiv în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție.
În acest sens, instanța observă că în discuție este dreptul reclamantului la plata unor drepturi bănești recunoscute prin Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, drept care a luat naștere o dată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar nu de la data nașterii sau a conceperii reclamantului.
Dată fiind această situație - reținând că reclamantul are calitatea de persoană strămutată - instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea prin care s-a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr. 189/2000.
Anulează hotărârea nr. 10526 din 13.03.2009 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr. 189/2000.
Obligă COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr. 189/2000 din cadrul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din nr.OG 105/1999.
În baza disp. Art. 274. pr. Civilă obligă pârâta, aflată în culpă procesuală la plata către reclamant a sumei de 654 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei taxă timbru și 650 lei onorariu avocat, conform chitanței nr. 69/06.04.2009, aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr. 189/2000.
Anulează hotărârea nr. 10526 din 13.03.2009 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr. 189/2000.
Obligă COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr. 189/2000 din cadrul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din nr.OG 105/1999.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 654 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./15.07.2009
Tehnored./15.07.2009
Ex.2
Emis 2 comunicări
. - M nr.316
. Casa Jud.de Pensii T - T, str.- -.6
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
