Refuz acordare drepturi conform legii nr. 309/2002. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 270/CA

Ședința publică de la 04 mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte

JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț

Judecător: I - -

Grefier:

Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul B în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Reprezentat de Direcția Generală Finanțelor Publice I, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002 - recurs împotriva sentinței civile nr. 1128/CA din 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27 aprilie 2009, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 4 mai 2009.

După deliberare;

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului de față.

Prin sentința civilă nr. 1128/CA/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, cu sediul în I,- și respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B, cu domiciliul în I,-, Bloc 30,. A, parter,.2, în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivarea sentinței reține instanța că prin petiția nr. 22825/10.11.2006 adresată Casei Județene de Pensii I, reclamantul Bas olicitat stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002. Cererea petentului a fost soluționată prin Hotărârea nr. 7949 din 20.12.2006, în sensul respingerii cererii, motivat de faptul că petentul nu se încadrează în prevederile art. 1 potrivit cărora " beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului în perioada 1950 - 1961".

Din analiza înscrisurilor din militar seria - nr. - și Adresa nr. CR 283/17.02.2006 eliberată de Centrul Militar Zonal I, s-a constatat că petentul Bae fectuat stagiul militar în cadrul UM 04689 în perioada 2.12.1953 - 5.11.1956, unități ale armatei care executau și lucrări pe șantier în construcții ( Ministerul Forțelor Armate - construcții), dar care nu fac obiectul Legii nr. 309/2002. Această lege acordă drepturi numai celor care au fost încadrați în detașamente ale Serviciului muncii, mai exact, în afara armatei.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, instanța reține următoarele:

Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate răspunde în calitate de pârât în cauza de față, motivat de faptul că Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului în perioada 1950 - 1961, conferă competență altor instituții.

Potrivit disp. art. 6 alin 1 din Legea nr. 309/2002 stabilirea și plata drepturilor prevăzute în prezenta lege se fac de către casele teritoriale de pensii și a municipiului Stabilirea situațiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către comisia ce funcționează în cadrul caselor de pensii și a municipiului B, iar Direcția generală de muncă și protecție socială le revine obligația aplicării Legii nr.118/1990.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B.

Arată recurentul că în cauza cu care el a sesizat instanța a existat conflict de competență. S-au structurat două acțiuni, care apoi s-au reunit, însă modul de soluționare a uneia dintre acestea de către secția de contencios administrativ, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, nu este corect.

Având în vedere că a solicitat să se constate,pe calea dreptului comun, că timp de 3 ani a fost privat de libertate de Statul comunist român, acțiunea fiind formulată conform art. 111 Cod procedură civilă, instanța trebuia să constate că statul are calitate procesuală pasivă în cauză.

Mai susține recurentul că hotărârea este lipsită de temei faptic și juridic, că s-a judecat ilegal cererea de investire a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a încălcat competența legală de judecare a cauzei.

Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.

Prin încheierea pronunțată la data de 5.11.2007 în dosar -, Judecătoria Iașia constatat că prin acțiunea introductivă formulată inițial de către reclamantul B s-au conturat două cereri, cu obiecte diferite și a dispus disjungerea cererii formulată în temeiul Legii 309/2002. În privința acestei cereri, înregistrată la același complet, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența în favoarea Curții de APEL IAȘI.

Prin sentința 86/CA/21.04.2008 Curtea de APEL IAȘIa declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, avându-se în vedere precizările efectuate de reclamant în această fază procesuală, conform cărora înțelege să solicite constatarea calității sale de beneficiar al Legii 118/1990 și 309/2002, constând în împiedicarea sa de a-și exercita profesia și în privarea de libertate de către statul comunist sub pretextul efectuării stagiului militar.

Întrucât cererea reclamantului a fost declinată de la udecătoria Iași la Curtea de APEL IAȘI, iar această din urmă instanță a declinat cauza la ribunalul Iași, se constată că nu se impunea soluționarea pretinsului conflict de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel precum susține recurentul, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 20 Cod procedură civilă și art. 22 al. 2 Cod procedură civilă.

Tribunalul Iași, investit prin sentința nr. 86/CA/21.04.2008 a Curții de APEL IAȘIa reținut că statul român nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Această concluzie este una corectă având în vedere că, după mai multe solicitări, reclamantul și-a precizat obiectul cererii, în sensul de a se constata că i se cuvine plata drepturilor prevăzute de Legea 309/2002.

Întrucât conform art. 6 al. 1 din acest act normativ stabilirea și plata acestor drepturi se face de către casele teritoriale de pensii și de cea a Municipiului B, iar reclamantul a parcurs deja etapele prevăzute de legea specială, statul român nu putea avea calitate de pârât raportat la pretențiile formulate.

Nu în ultimul rând este de menționat că obiectul cererii disjunse și competența de soluționare a acțiunii au fost determinate prin hotărârea Curții de APEL IAȘI, ce nu a fost atacată cu recurs, astfel încât în fața tribunalului, ca instanță legal investită și în fața instanței de recurs nu se poate invoca un alt obiect al acțiunii, de competența instanței de drept comun.

Raportat la aspectele reținute, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către recurentul -reclamant B împotriva sentinței civile nr. 1128/16.12.2008, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - I -

Grefier

Red.

04.06.2009

Tehnored.

05.06.2009

2 ex.

Tribunalul Iași:

- -

Președinte:Violeta Elena Pinte
Judecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 309/2002. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Iasi