Refuz acordare drepturi conform nr.oug 214/1999( calitatea de luptator în rezistența anticomunistă). Decizia 288/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 288/ Dosar nr-
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă Silviu
JUDECĂTORI - - - -
- - -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3633/C din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi, conform OUG 214/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie 2008, apoi pentru 22 aprilie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3633/C/13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1275/09.05.2007, emisă de pârâta B, s-a admis cererea formulată de reclamat în calitate de luptător în rezistența anticomunistă conform deciziei nr. 501/19.04.2007, emisă de Comisia Centrală de pe lângă Ministerul Justiției pentru considerentul că a fost exmatriculat din școală ca urmare a condamnării politice a tatălui reclamantului și pentru aceste motive reclamantului i-au fost acordate drepturile prevăzute de art. 6 din Decretul -Lege nr. 118/1990 modificată și completată prin Legea nr. 55/1998.
Reclamantul nu a înțeles să conteste pe cale administrativă această decizie, în 30 zile de la comunicare, la Direcția și Solidarității Sociale și Familiei potrivit legii, acțiunea fiind pentru acest considerent inadmisibilă.
Se reține totodată că pe fond, acțiunea este neîntemeiată deoarece prin interpretarea dată de reclamant prevederile legale se adaugă la lege ceea ce este inadmisibil.
Astfel reclamantul beneficiază potrivit legii în exclusivitate de facilitățile prevăzute de art. 6 din Decretul - Lege nr. 118/1990, nu și de cele pe care le pretinde suplimentar prin acțiune deoarece dispozițiile art. 3, lit. f, din Legea nr. 568/2003 nu pot fi coroborate cu art. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990, care precizează limitativ cazurile pentru care se acordă indemnizația solicitată neîntemeiat de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul și rejudecarea cauzei.
Recurentul a arătat că prevederile art. 3 lit. introduce prin Legea nr. 568/2002, lege care a aprobat și completat nr.OUG 214/1999 și că toate categoriile de persoane pentru care s-au emis decizii prin care li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de aceleași drepturi prevăzute de D-L nr. 118/1990.
Referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile recurentul a susținut că a fost desființată Comisia pentru aplicarea D-L nr. 118/1990.
Intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
În motivare s-a arătat că: dispozițiile art. 3 lit. f ) introduse de Legea nr. 568/19.10.2001, coroborate cu dispozițiile art. 7 lit. b ) din OUG 214/1999, nu pot fi aplicate prin extrapolare la art. 1 din DL 118/1990, deoarece textul DL 118/1990 face o enumerare limitativă și de strictă interpretare a situațiilor pentru care se poate acorda indemnizație, precum și modalitatea de calcul a acestei îndemnizații, astfel că pentru oricare altă situație necuantificată de DL 118/1990, se pot acorda doar celelalte facilități prevăzute de art. 6 din DL 118/1990. Se poate concluziona astfel, pornind de la dispozițiile art. 7 lit. b ) din OUG 214/1999, că nu pentru toate situațiile enumerate de art. 3 al acestui act normativ se poate acorda îndemnizația prevăzută diferențiat de art. 1 alin.1 și 2 din DL 118/1990, ci doar pentru situațiile pentru care legea indică în mod expres acordarea acesteia, cuantumul și modalitatea de calcul, astfel că în situația exmatriculării din școli și facultăți legea nu stabilește cuantumul și modalitatea de calcul a îndemnizației, astfel că suntem în imposibilitatea acordării acesteia.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței nr. 3633/C/13 noiembrie 2007 Tribunalului Brașov este întemeiat.
Curtea constată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004.
La dosarul instanței de fond era depusă cererea formulată de reclamantul și înregistrată de pârâtă sub nr. C 702/14.05.2007 ( fila 14 dosar), deci după data Deciziei nr. 1275/9.05.2007.
Această cerere, deși nu a fost intitulată de reclamantul ca plângere prealabilă împotriva deciziei nr. 1275/9.05.2007, aceasta deoarece nu are pregătire juridică și are o vârsta înaintată, putea fi calificată astfel de pârâtă, care are angajați funcționari publici cu pregătire juridică.
Curtea constată că instanța de fond a analizat și temeinicia cererii reclamantului, concluzionând că indemnizația solicitată de reclamant nu i se cuvine acestuia.
Prin Decizia nr.501/19.04.2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă s-a menționat că reclamantul beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege, ca urmare a acordării calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Potrivit art. 7 alin.1 lit. b din nr.OUG 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, " persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute În Decretul Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările ulterioare ".
Având în vedere că dispozițiile legale menționate mai sus și Decretul Lege nr. 118/1990 nu fac distincții între categoriile de persoane beneficiare ale acestor prevederi, curtea constată că sunt eronate distincțiile făcute de intimată și preluate de instanța de fond, aceasta ținând seama și de principiul de interpretare a legii potrivit căruia " ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus " ( unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).
Faptul că art. 3 lit. f din OUG214/1999 a fost introdus prin Legea nr. 568/2001 nu poate conduce la concluzia că persoanele persecutate astfel nu beneficiază de toate drepturile legale prevăzute pentru luptătorii în rezistența anticomunistă.
A interpreta astfel înseamnă a restrânge în mod nelegal drepturile prevăzute în scopul reparării suferințelor cauzate acestor categorii de persoane.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite, în temeiul art. 312 al.1 și 2 Cod procedură civilă recursul declarat de recurentul va modifica în tot sentința atacată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B va obliga pârâta să îi stabilească și să îi plătească reclamantului indemnizația lunară ce i se cuvine potrivit art. 7 alin.1 lit. b din OUG nr. 214/1999 coroborat cu art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr.118/1990 modificat, începând cu data de 01.05.2007.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul cu domiciliul în B,-, -. B,.2, împotriva sentinței civile nr. 3633/C/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
dmite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B.
Obligă pârâta să îi stabilească și să îi plătească reclamantului îndemnizația lunară ce i se cuvine potrivit art. 7 alin.1 lit. b din OUG nr. 214/1999 coroborat cu art. 3 alin. 2 din Decretul-Lege nr.118/1990 modificat, începând cu data de 01.05.2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.04.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /9 mai 2008
Dact. /14.05.2008/ 3x.
/ 02.06.2008
Jud. Fond: /
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă Silviu
