Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 29/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 29/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcelacomșa judecător
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, având ca obiect "refuz acordare drepturi".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2009, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin. l Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 18 februarie 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- în data de 16 septembrie 2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii C anularea Hotărârii Comisiei nr. 2142/22.08.2008 prin care i s-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea contestației se arată că cererea sa privind acordarea acestor drepturi a fost respinsă ca neîntemeiată cu toate că familia sa a fost persecutată etnic între perioada anilor 1940 - 1945, măsură prevăzută de art. l lit. c din Legea nr. 189/2000.
Motivul respingerii a fost că nu s-a dovedit cu acte oficiale măsura stabilită, cu toate că a adus doi martori pentru dovedirea realității care au confirmat că familia sa, mama și, au fost alungați din loc., jud. B, unde erau stabiliți cu familia și părinții se ocupau cu fabricarea de cărămizi și Ť. iar în urma tratării agresive exercitate de Garda de au fost nevoiți să părăsească locul care le asigura traiul. Menționează că încadrarea socio - politică a familiei a influențat viața familiei în mod negativ, aceștia fiind nevoiți ca în perioada anilor 1940 - 1945 să ducă o viață de nomad, și să se instaureze în diferite localități străine și în comunități cu care nu aveau legături personale de rudenie. Menționează că a dovedit prin mijloacele de probă îngăduite de lege faptul că măsura a fost una politică și etnică, constând în faptul că familia făcea parte dintr-o categorie socială ce nu se încadra în ideologia fascistă a vremii. Se citează și Decizia nr. 41/7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 și art. 7 din Legea nr. 189/2000.
La cerere sunt anexate înscrisuri: Hotărârea nr. 2142/22.08.2008, copii de pe certificatul de căsătorie, de pe certificatul de naștere, declarațiile autentificate ale martorilor și (filele 3-7).
La dosar a depus întâmpinare Casa Județeană de Pensii C solicitând respingerea contestației ca nefondată față de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că nici contestatoarea nici tatăl acesteia nu figurează pe tabelele cu refugiați din.
Declarațiile martorilor nu pot fi luate în considerare peste conținutul unor înscrisuri oficiale emise de instituțiile statului, Consiliul Local Z și.
Se atașează dosarul care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
În probațiune s-au depus înscrisuri: Hotărârea nr. 2142/22.08.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 323/2004; copii de pe certificatul de căsătorie, de pe certificatul de naștere, declarațiile autentificate ale martorilor și; adresa nr. 278/10.06.2008 emisă de Arhivele Naționale ale României - Direcția Județeană C; declarații autentificate ale martorilor și; certificatul de naștere; carte de identitate; adeverință medicală din 26.01.2009 (filele 45 - 53) și s-a audiat martora.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta a depus la Casa Județeană de Pensii
C o cerere prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea
nr. 189/2000.
Prin Hotărârea nr. 2142/ 22.08.2008 Casa Județeană de Pensii C - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 323/2004 i-a respins cererea formulată considerând că nu se încadrează în prevederile art. l lit. c din lege (fila 3).
Reclamanta a contestat această hotărâre considerând că părinții ei și ea au fost persecutați etnic în perioada de după 1940 și au fost nevoiți în perioada anilor 1940 - 1945 "să se instaureze într-o localitate străină și în comunități cu care nu aveau legături personale de rudenie".
Din depozițiile martorilor (audiată și în instanță) și rezultă că familia și (părinții reclamantei) se ocupa cu fabricarea de țiglă și cărămidă la jud. B, iar după în toamna anului 1940 au fost nevoiți să părăsească această localitate și s-au "refugiat" în localitatea, jud. C unde tatăl și-a găsit loc de muncă, iar familiei i s-a asigurat locuință. Prin declarațiile notariale cei doi martori au apreciat că părăsirea domiciliului din s-a datorat persecuțiilor etnice. Instanța constată că cele două depoziții de martor date în fața notarului (filele 49 - 50 din dosar) sunt identice, inclusiv aprecierile subiective. Martora și-a menținut în fața instanței depoziția dată la notar, dar a arătat că nu cunoaște dacă părinții reclamantei stăteau la Z cu acte legale, că toți cei care lucrau la fabrica de țiglă și cărămidă au trebuit să plece de acolo deoarece fabrica s-a închis, iar părinții reclamantei s-au reîntors la deoarece acolo aveau casă de locuit. La întrebarea expresă a instanței, martora a declarat că tatăl locuia la și înainte să lucreze la Z și că toți copiii din familiile numeroase lucrau și aceasta nu se datora persecuției altor etnii (filele 60 - 61 dosar).
Din înscrisurile depuse la dosar, certificat de naștere, adresele de la Arhivele Naționale ale României de la Serviciul Public Comunitar Z și respectiv, jud. C, reiese că părinții reclamantei nu au figurat niciodată cu domiciliul în Z și de asemenea nu figurează în tabelele cu refugiați din. Reclamanta s-a născut în localitatea, jud.
Conform art.l lit.c din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 sept. 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, beneficiază de prevederile acestui act normativ acele persoane cu cetățenie română care în perioada respectivă au suferit persecuții etnice fiind refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate.
Reclamanta afirmă că familia sa a fost alungată din loc., jud. B și strămutată în localitatea pe motive etnice. semnifică în accepțiunea Legii nr. 189/2000 mutarea forțată a unei persoane din localitatea de domiciliu în altă localitate. Legea impune ca această strămutare să se facă pe motive etnice. In speță, nu se poate reține existența unei strămutări, conform declarației martorei, localitatea era localitatea în care a locuit tatăl său, și în care părinții reclamantei s-au întors după închiderea fabricii de țiglă și cărămidă de la Z pentru că aveau casă de locuit. Faptul că pe perioada de referință 1940 - 1945 familia s-a deplasat temporar pentru a face cărămidă în, și apoi a plecat de acolo, nu înseamnă că se încadrează în prevederile art. 1 lit c, din Legea nr. 189/2000.
Din înscrisul depus la dosar, emis de Consiliul Local al orașului Z - Serviciul Public, rezultă că nici reclamanta nici părinții acesteia nu au figurat cu domiciliul în. Ei au locuit temporar în barăci la Z, pe perioada în care a existat activitate la fabrica de cărămidă.
Prin contestația înregistrată, reclamanta a afirmat că "viața membrilor familiei a fost influențată negativ, aceștia fiind nevoiți în perioada anilor 1940 - 1945 să-și ducă o viață de nomad și să se instaureze în diferite localități străine, și în comunități cu care nu aveau legături personale de rudenie".
Din probele administrate rezultă că această afirmație nu este adevărată, familia reclamantei a fost în jud. B, să facă cărămidă, locuind în barăci, și toți cei care au lucrat la fabrică și nu aveau domiciliul stabil în localitate au trebuit să plece de acolo, ca urmare a închiderii acesteia. Familia reclamantei, s-a întors la deoarece acolo a locuit anterior tatăl ei (depoziția martorilor).
Legea nr. 189/2000 se referă la persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România pe motive etnice.
Localitatea nu era o localitate străină pentru familia reclamantei, în această comunitate aceasta având legături personale și de rudenie.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată că în speță, nu sunt întrunite cerințele art. 1 lit. c din OG nr. 105/1999 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 189/2000 și în consecință în baza art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000 urmează să respingă contestația formulată de reclamanta împotriva Hotărârii nr. 2142/22.08.2008 a Casei Județene de Pensii
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă procedură
civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul în orașul,-, jud. C în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C cu sediul în G, b-dul -. -, nr.14, jud. C având ca obiect anularea Hotărârii nr. 2142 din 22.08.2008 emisă de pârâtă prin care i s-a refuzat reclamantei acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2009.
Președinte, Grefier,
- -
Red.MC 18.02.2009/dact.VP 26.02.2009/4 ex.
Președinte:MarcelacomșaJudecători:Marcelacomșa
