Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 291/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 291/2009
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect anularea hotărârii nr. 5417 din data de 12.12.2008 emisă de pârâta.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat martorul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 10.06.2009 reclamanta a depus la dosarul cauzei o nouă serie de înscrisuri ( 33 - 40), respectiv cele care au stat la baza emiterii hotărârii contestate.
S-a audiat martorul, după depunerea jurământului prevăzut de art. 193 alin. 6.pr.civ. având în vedere convingerile sale religioase, a cărei declarație s-a atașat la dosarul cauzei fila 41.
Curtea, deliberând, apreciază cauza în stare de judecată în baza înscrisurilor existente la dosar, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2009, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.517 din 12.12.2008 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta arată că împreună cu părinții a fost refugiată în perioada octombrie 1940 - martie 1945 ca urmare a persecuțiilor etnice din localitatea de domiciliu, jud. S, în localitatea T, jud.
De asemenea, reclamanta precizează că deși a făcut dovada refugierii prin declarații de martori autentificate de notarul public precum și prin acte oficiale, pârâta i-a refuzat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pârâta, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S prin întâmpinare ( 21), a solicitat respingerea acțiunii deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta nu a prezentat nici o dovadă cu acte și, mai mult, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt sumare, neconducând la concluzia existenței persecuției reclamantei și a familiei acestuia.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2008, sub nr. 275, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.417/12.12.2008 pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că aceasta nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000.( 2)
La adoptarea acestei hotărâri, autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor și care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
Astfel, în ședința publică din data de 13.04.2009, în vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, în condițiile art. 129 alin. 5.pr.civ. Curtea a dispus pentru termenul următor audierea martorilor și care au dat declarațiile notariale pentru a lămuri chestiuni legate de starea de fapt cu privire la refugiu, perioada, motivele refugiului precum și pentru a vedea astfel dacă reclamanta este sau nu este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii pretinse.
La termenul de azi, în temeiul art. 193 alin. 6 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorul, care prin declarația dată nu oferă lămuririle necesare legate de starea de fapt cu privire la refugiu, perioada și motivele acestuia, susțineri sale fiind generice și sumare, neputând oferii mai multe detalii referitoare la împrejurările care au determinat refugiu reclamantei și a familiei sale, cât și perioada de refugiu.
Din ansamblul declarației consemnate la fila 41, Curtea apreciază că starea de fapt este nerelevantă raportat la situația concretă a refugiului reclamantei și a familiei acesteia, neputând forma convingerea instanței că aceasta este îndreptățită la acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
Mai mult, sub prestare de jurământ martorul a precizat că atunci când a fost la notar s-a aflat în eroare, deoarece i s-a prezentat un care a pretins că îl cheamă, iar în ședință prezentându-i-se fotografia reclamantei a spus că nici măcar nu o cunoaște pe aceasta.
În aceste împrejurări, cum reclamanta nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine cele invocate, cu toate stăruințele instanței, acțiunea acesteia urmează a fi respinsă întrucât statuările din actul administrativ atacat nu au fost combătute cu nici un mijloc de probă din care să rezulte că situația sa se încadrează în disp. art. 1 din nr.OG 105/1999 în sensul că în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice care au determinat-o să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în comuna, sat F, nr. 77, jud. S împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 85, jud. S, prin reprezentanții săi, privind anularea hotărârii nr. 5.417 din data de 12 decembrie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G - - -
Red.Gh.
Dact./4 ex./02.07.2009.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu
