Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 315/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 315/2009
Ședința publică din 24 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordarea drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 23866 din 29 decembrie 2008 emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă reclamanta personal și asistată de avocat - de la Baroul Cluj, în substituirea avocat G, care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind pârâta Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al 4-lea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 17 iunie 2009 s-au înregistrat la dosar note scrise din partea reclamantei, iar la data de 22 iunie 2009 s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, dosarul nr- al Tribunalului Satu -M în care s-au audiat martorii și G prin comisie rogatorie, conform dispoziției instanței și s-a restituit dosarul de fond.
Reprezentantul reclamantei, avocat în substituire învederează instanței că nu are alte cereri în probațiune și arată, la solicitarea instanței, că nu are cunoștință dacă vreunul din acești martori este beneficiar al drepturilor legate de refugiați.
Reclamanta personal arată că martorii audiați prin comisie rogatorie sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2009.
Nefiind alte cereri sau excepții Curtea în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, cu consecința obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană născută în refugiu pentru perioada 18 august 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 28 noiembrie 2008. În susținere arată că reclamanta s-a născut în data de 18 august 1942, iar statutul mamei acesteia de refugiat rezultă foarte clar din declarația martorului, apreciind că copii născuți din părinți refugiați au suferit alături de părinții lor persecuțiile etnice, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât contestația este pe deplin justificată. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată justificate la dosar.
CURTEA
Reclamanta prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 3 februarie 2009 promovată în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 23866 din data de 29 decembrie 2008 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma de la Viena.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamantă iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori astfel că pornind de la această împrejurare comisia a încercat să obțină dovezi care să nu fie ușor de falsificat și reținând că acești martori au dat până în prezent declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite a manifestat serioase rezerve față de declarațiile existente având în vedere spre exemplu faptul că cei doi martori au atestat refugiul pentru persoane care se afirmă că au plecat din localități situate pe tot teritoriul județului și în județele învecinate în diferite localități care nu se aflau în teritoriul ocupat.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2008, sub nr. 43719, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta, prin hotărârea nr. 23866 din 29 decembrie 2008, urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 43719/28.11.2009, analizând actele de stare civilă, adeverințele eliberate de Arhivele Naționale sub nr.5219/5 iunie 2006 și declarațiile autentificate a doi martori, a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Declarațiile martorilor audiați în instanță, martori care, astfel cum au declarat și au dovedit, sunt, la rândul lor, beneficiari ai Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscute drepturile de către pârâtă, coroborate cu înscrisurile prezentate în probațiune au relevat împrejurarea că mama reclamantei, în vârstă de 25 de ani, a fost nevoită să părăsească localitatea sa de domiciliu, jud. S M, în toamna anului 1940, când a fost escortată de către un reprezentant al autorităților de ocupație, până în gara S, stabilindu-se ulterior în Reșița.
Depozițiile martorilor audiați au relevat așadar că părăsirea localității de domiciliu nu s-a datorat voinței mamei reclamantei, ci presiunilor exercitate de către autorități.
De asemenea, din cuprinsul certificatului de naștere al reclamantei, rezultă că aceasta s-a născut în refugiu, în Reșița, la data de 18 august 1942 ( 6).
Prin actul normativ pe care se fundamentează acțiunea reclamantei, legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice. Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Din această perspectivă, copiii născuți în perioada refugiului părinților din motive etnice ori care au fost strămutați, au suferit aceleași consecințe nefavorabile decurgând din această situație, iar dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Față de starea de fapt ce rezultă din probațiunea administrată, instanța apreciază că și reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii și perioada maximă instituită pentru acordarea acestor drepturi, respectiv 6.03.1945.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța consideră că, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi, cu atât mai mult cu cât s-a stabilit în jurisprudență că efectele refugiului se produc direct și nemijlocit și asupra persoanelor care, la acea dată, erau minore, în considerarea prev. art. 93 Cod civil, conform cărora copilul minor are domiciliul la părinții săi, prevederi reluate în cuprinsul art. 100 alin. 1 din Codul familiei.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra temeiniciei contestației formulată de reclamantă astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii nr.23866/29.12.2008 emisă de pârâtă.
Aceasta va fi obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 decembrie 2008, având în vedere momentul în care s-a formulat cererea de recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr 189/2000.
În baza art. 274 pr.civ. pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată 600 lei în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta.în C N-,.27 jud.C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în C N- jud.C și, în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 23866/29.12.2008 emise de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG Nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.12.2008.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată 600 lei în favoarea reclamantei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
RED.DG/MR
13.07.09/4 EX.
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga
