Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 325/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.325/CA
Ședința publică din 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, cu domiciliul în C,-, județ C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează instanței că pârâta Casa Județeană de Pensii Cad epus întâmpinare.
Curtea înmânează un exemplar de pe întâmpinarea depusă la acest termen de către pârâtă reclamantului, întrebând partea dacă solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Reclamantul solicită instanței lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea admite cererea reclamantului și lasă dosarul la a doua strigare pentru ca acesta să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La reapelarea cauzei, se prezintă reclamantul, lipsind pârâta.
Reclamantul învederează instanței că nu dorește să-și angajeze apărător, că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării depuse la acest termen de către pârâtă și că solicită încuviințarea probei testimoniale cu 1 martor, în dovedirea susținerilor sale de beneficiar al prevederilor Legii nr.189/2000, martor ce se află prezent în instanță,.
Curtea, apreciază ca fiind legală și utilă pentru justa soluționare a cauzei proba testimonială cu 1 martor, pe care o încuviințează în temeiul art.186 Cod pr.civilă.
În conformitate cu dispozițiile art.196-198 Cod pr.civilă, Curtea procedează la audierea martorului, martor încuviințat la acest termen, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Întrebată fiind, partea arată că nu mai are înscrisuri de depus sau cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu mai sunt înscrisuri de depus sau cereri de formulat și socotindu-se lămurită, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod pr.civilă, președintele completului declară dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul asupra fondului, reclamantul, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, lasă la aprecierea instanței asupra contestației pe care a formulat-o împotriva Hotărârii nr.32011/24.06.2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii C de respingere a cererii reclamantului pentru stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii C sub nr.60144/07.04.2009 numitul a solicitat a se constata faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea 189/2000 cu modificările și completările ulterioare urmând a i se stabili calitatea de beneficiar al acestui act normativ.
În susținerea afirmațiilor sale a depus înscrisuri.
Prin Hotărârea nr.32011 din 24.06.2009 Casa Județeană de Pensii Cad ispus respingerea cererii întrucât petentul nu a fost supus schimbului de populație ca urmare a unui tratat bilateral, situație ce nu se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instituite în România cu începere de la 06 1940 până la 06 martie 1945 din motive etnice.
Pentru a pronunța această hotărâre, Comisia din cadrul Casei Județene de Pensii Car eținut faptul că, reclamantul este născut la data de 23.12.1943 și potrivit prevederilor Legii nr.189/2000 coroborate cu adresa Ministerului Justiției nr.1020/22.08.2005 dată în aplicarea unitară a legii amintite, persoanele născute în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945 sunt beneficiare ale actului normativ cu condiția ca nașterea să se fi produs în termen de 300 zile de la data strămutării părinților, dată atestată de documente.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat contestație în termen legal, solicitând anularea acesteia cu consecința plății drepturilor aferente.
Motivează contestația în sensul că, beneficiarii Legii 189/2000 sunt toți cei născuți până la data de 06.03.1945 și ai căror părinți au fost strămutați din Bulgaria.
În susținerea afirmațiilor de mai sus reclamantul a depus înscrisuri reprezentând acte de stare civilă și declarațiune.
Indică drept temei legal dispozițiile Legii 189/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondate motivat de faptul că, reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege; pe de altă parte în 1940 reclamantul nu numai că nu era născut dar nici măcar nu era neconceput, drepturile copilului fiind recunoscute de la data concepției.
Din actele și lucrările administrate în cauză instanța reține următoarele, potrivit certificatului de naștere ( fila 7 ) emis de Sfatul Popular al com., Raionul se confirmă nașterea numitului la data de 23.12.1943 din părinți și.
La fila 9 reclamantul a depus copia certificatului de naștere al mamei sale din care rezultă că aceasta s-a născut la data de 10.02.1925 din părinții și.
Din înscrisul denumit " Declarațiune " întocmit la data de 09.09.1940 de către autoritățile române din com., jud. este consemnat numitul, având în îngrijire soția și copii de 15 ani, de 13 ani și G de 11 ani.
Rezultă așadar că, la momentul schimbului de populație prin plecarea românilor din, mama reclamantului avea vârsta de 15 ani, iar după trei ani respectiv la data de 23.12.1943 l-a născut pe reclamant în com. Raionul.
Deși din dispozițiile art.1 din Legea 189/2000 rezultă că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, Curtea va face aplicarea prezumției absolute a timpului legal al concepției. Astfel perioada concepției este timpul cuprins între a 300-a și a 180-a zi înaintea nașterii copilului care se socotește de la zi la zi.
Chiar aplicând această limită maximă a prezumției de 300 zile anterior nașterii reclamantului ca fiind cea mai lungă perioadă de concepțiune nu se ajunge la data de 09.09.1940 dată la care mama sa împreună cu părinții, bunicii materni, au părăsit D de Sud, respectiv.
Este important a calcula data concepției deoarece art.7 alin.1 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice instituie o capacitate de folosință anticipată în sensul că, drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune însă numai dacă el se naște.
Art.1 din OG 105/1999 așa cum a fost modificat prin Legea 189/2000 de aprobare a ordonanței, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Se poate astfel observa că aceste condiții ar fi îndeplinite de mama reclamantului și frații indicați în declarațiune, unchii sau mătușile acestuia, iar a adăuga la lista beneficiarilor și nepoții celor strămutați, respectiv prima generație născută pe teritoriul României de astăzi este excesiv și contrar dispoziției legale.
Din Ordonanța nr.105 / 30 august 1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.189 / 02 noiembrie 2000 titulatura actului normativ este următoarea - Ordonanță privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 06 1940 până la 06 martie 1945 din motive etnice.
Din titulatură dar și din art.1 lit.c al legii de aprobare rezultă în mod clar îndeplinirea a trei condiții cumulative pentru a putea fi declarat beneficiar, astfel în intervalul cuprins între 06.09.1940 - 06.03.1945 persoana cetățean român să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu din motive etnice.
Interpretarea pe care reclamantul o face în contestație este una simplistă și are în vedere doar faptul că este suficientă nașterea în intervalul precizat ignorând celelalte condiții.
Rezultă din cele prezentate mai sus faptul că, reclamantul nu a făcut dovada deplină a strămutării sale efective, situație în care nu poate beneficia de dispozițiile reparatorii.
În consecință, Curtea va respinge contestația astfel formulată menținând hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul, cu domiciliul în C,-, județ C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în-, județ
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 03 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.-
4 ex./12.10.2009
Emis 2 com.
Președinte:Claudiu RăpeanuJudecători:Claudiu Răpeanu
