Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 338
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII O - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 189/2008, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat pentru reclamantul lipsind pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII O - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR.189/2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru reclamantul depune dovada declarării contestației în termenul legal, respectiv plicul prin care i-a fost comunicată hotărârea contestată, precum și alte hotărâri, în copii xerox, pronunțate în situații similare.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra acțiunii.
Avocat pentru reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 07.04.2009 reclamantul, formulat contestație împotriva hotărârii nr. 914/16.02.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii O - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2008.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 13.01.2009, a depus cererea înregistrată la nr. 940/13.01.2009, prin care solicita stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu modificările si completările ulterioare.
În dovedirea cererii mele, am depus in copie, acte de stare civilă și de identitate, Adeverința nr. 4504/16.10.2008, emisa de Primăria Comunei, Jud. C, declarații pe proprie răspundere autentificate notarial, date de numiții si loan; adresa nr. C/2268 din 25.11.2008 eliberată de Arhivele- Naționale - Direcția Județeană C; Hotărârea nr. 23369/16.09.2008 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr, 189/2000 C, privind pe numita.
Comisia, analizând actele menționate mai sus, a respins cererea reclamantului pe motiv că nu se încadrează în prevederile art. 1 din nr.OG 105/1999, cu modificările si completările ulterioare, în sensul că, așa cum rezultă din adeverința emisa de Primăria, refugierea acestuia s-a datorat luptelor purtate în zonă cu ocazia celui de-al doilea război mondial, și nu s-a datorat motivelor etnice, așa cum prevăd în mod expres, prevederile nr.OG 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate in România cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările si completările ulterioare.
Raportat la motivarea actului administrativ contestat reclamantul a arătat că în perioada ianuarie 1944 (când a trebuit să părăsească localitatea deoarece era român) și până în septembrie 1944, pe raza localității sale de domiciliu la acel moment și în vecinătate nu a avut loc nicio luptă. Până la data de 23.08.1944 România a fost aliata Germaniei și au atacat, împreună cu alte state, Uniunea, războiul purtându-se pe teritoriul Uniunii. La data de 23.08.1944, după arestarea generalului, noul guvern al României a hotărât întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, iar luptele pentru neutralizarea armatei germane și eliberarea au durat timp de o săptămâna, după care luptele sau mutat în zona regiunii petroliere P si.
Prin urmare refugierea reclamantului nu s-a datorat luptelor din zonă ci este o consecință a dictatului de la Viena, urmare a căruia României i s-a luat de către Ungaria hortistă cu sprijinul Germaniei o mare suprafața din, imediat urmând o puternica acțiune a forțelor locale și ale Ungariei de epurare etnică, zona ocupata fiind alipită practic Ungariei. Localitatea, jud. C era chiar pe frontiera care despărțea statul român de Ungaria.
Urmarea acțiunilor în forță organizate de armata maghiară susținută puternic de către organizațiile regionale ale ungurilor, romanii au trebuit ca în aceste condiții să se refugieze din localitate pentru a nu fi torturați, linșați sau trimiși în lagărele de concentrare din Germania hitleristă.
La dat de 12.05.2009 pârâta Casa Județeană de Pensii O, cu sediul in S,-, jud. O, a formulat în tâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinarea formulată s-a arătat că potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 189/2000: " de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean R, care in perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost refugiată, expulzată sau strămutată in alta localitate.
Astfel, beneficiază de prevederile acestui act, persoanele persecutate de regimurile instaurate in România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice.
Așa cum rezultă din adeverința nr. 4504/16.10.2008, emisă de Primăria, jud. C, depus de reclamant in susținerea cererii sale, refugierea sa incepand cu ianuarie 1944, din comuna, jud. C, în comuna din același județ, s-a datorat luptelor purtate la frontieră cu ocazia celui de-al II-lea război mondial și, nicidecum motivelor etnice, așa cum precizează actul normativ menționat anterior.
Mai mult, așa cum rezultă din adresa Arhivelor Naționale - Direcția Județeană C nr. C/2268 din 25.11.2008, depusă de reclamant în susținerea cererii sale, rezultă că nu există documente din care sa reiasă calitatea de refugiat în urma dictatului de la Viena, pentru perioada 1940 - 1945.
S-a susținut că declarațiile martorilor si, anexate în susținerea cererii reclamantului nu sunt relevante în soluționarea cererii de acordare a indemnizației prevăzute de OG nr. 105/1999, motivat de faptul că, așa cum rezultă din Hotărârea nr. 23369 din 16.09.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul CJP C, d-na beneficiază de indemnizație in calitate de soț supraviețuitor, nefiind, deci, in situația de a fi refugiat, respectiv in aceeași situație cu cea in care susține reclamantul că s-ar fi aflat. Mai mult s-a susținut că în anul 1944, ambii martori aveau vârsta de 10 ani, vârstă destul de frageda pentru a retine cu acuratețe fapte pretinse a se fi întâmplat atunci.
Faptul că, alte Case Județene de Pensii au stabilit calitatea de refugiat unor persoane, așa cum susține reclamantul, nu este în măsură să conducă la concluzia că, în mod automat, pârâta este ținută de acele hotărâri, aceasta având obligația de a verifica temeinicia si legalitatea solicitărilor depuse si de a ne pronunța conform propriei conștiințe.
În susținerea întâmpinării s-au depus documentele ce au fost avute in vedere cu ocazia emiterii hotărârii nr. 914/16.02.2009.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 și urm. proc. civ. iar în temeiul art. 242 alin. (2) proc. civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa pârâtei.
Acțiunea formulată de reclamant este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c din OG 105/1999 cu modificările și completările ulterioare beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1944 până la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiată în altă localitate.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG 105/1999 în categoria persoanelor strămutate se includ și persoanele care s-au refugiat iar potrivit art. 21din aceleași norme, acestea beneficiază de drepturile prevăzute de OG 105/1999 indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de alte state și indiferent dacă localitatea în care a fost strămutată se afla sub administrație românească ori sub administrația acestor state.
Prin urmare, legea prin art. 21Normele de aplicare a OG 105/1999 creează o prezumție de persecuție din motive etnice cu privire la persoanele refugiate. Această prezumție este justificată de considerente de ordin istoric, dat fiind caracterul xenofob al mișcărilor naționaliste și fasciste preponderente în statele aliate Germaniei naziste.
În același sens din probatoriul administrat în fața comisiei se reține că reclamantul a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia sa, din motive etnice, din satul, comuna, jud. C, localitate de frontieră, în localitatea, județul C în perioada ianuarie 1944 - decembrie 1944.
Față de momentul în care reclamantul împreună cu familia sa s-a refugiat dintr-o localitate de frontieră, respectiv ianuarie 1944, rezultă cu claritate că refugiul nu s-a produs ca urmare a luptelor care se duceau în acea zonă, așa cum susține pârâta, deoarece este de notorietate din istoria acelei perioade că în ianuarie 1944 nu se duceau lupte între armatele beligerante din cel de-al doilea război mondial în zona județului
Prin urmare, "luptele la limita frontierei" despre care se face vorbire în adeverința nr. 4504/16.10.2008 eliberată de Primăria comunei nu pot fi interpretate decât ca acțiuni ale trupelor Ungariei hortiste cu vădit caracter etnic.
În acest context în mod eronat Comisia a înlăturat declarațiile autentificate ale martorelor și, dintre care prima este la rândul său beneficiară a dispozițiilor Legii 189/2000, aflându-se într-o situație similară cu cea a reclamantului.
Din aceste declarații ale martorelor ce au perceput în mod direct cele relatate, rezultă că reclamantul în cursul lunii ianuarie 1944 s-a refugiat împreună cu familia sa din motive etnice din satul, com, jud. C în localitatea, jud. C în urma cedării ului de Nord în baza de la Viena și s-a întors din refugiu în luna decembrie a anului 1944. Astfel apărarea pârâtei în sensul că reclamantul nu s-a refugiat din motive etnice este contrazisă de probatoriul administrat.
Ca urmare, potrivit și art. 18 din Legea contenciosului administrativ urmează a se admite acțiunea formulată de reclamant și a se anula Hotărârea nr. 914/16.02.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii O - Comisia de aplic. a Legii 189/2000 și va obligă pârâta să emită reclamantului o nouă hotărâre prin care să-i stabilească calitatea de beneficiar al legii 189/2000, drepturile urmând a se acorda începând cu 01.02.2009 pentru perioada 15.01.1944 - 15.12.1944, adică 11 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII O - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 189/2008.
Anulează Hotărârea nr. 914/16.02.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii O - Comisia de aplic. a Legii 189/2000 și obligă pârâta să emită reclamantului o nouă hotărâre prin care să-i stabilească calitatea de beneficiar al legii 189/2000, drepturile urmând a se acorda începând cu 01.02.2009 pentru perioada 15.01.1944 - 15.12.1944, adică 11 luni.
Obligă pârâta către reclamant la 150 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
4 ex./30.oct. 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
