Refuz acordare drepturi conform nr.oug 214/1999( calitatea de luptator în rezistența anticomunistă). Sentința 353/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 353/2008
Ședința publică din data de 1 aprilie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI-COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA, având ca obiect recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru cererea formulată, reclamantul este scutit de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că au fost puse concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din 25 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI-COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA s-a solicitat instanței anularea deciziei emisă de pârâtă în ședința din 27 septembrie 2007 prin care i s-a respins cererea privind constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și emiterea unei noi decizii privind acordarea acestei calități în conformitate cu prevederile art. 1,2,3 din OG nr. 214/1999.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că, hotărârea pronunțată de pârâtă este nelegală deoarece acesta se încadrează în prevederile art. 2.1 lit e din OUG nr. 214/1999 fiind îndreptățit să obțină statutul de luptător în rezistența anticomunistă.
În argumentarea cererii acesta a arătat că, prin sentința penală nr. 563/1974 a Tribunalului Militar Cluja fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la incorporare prevăzută de art. 354 alin (2) Cod penal la o pedeapsă de 4 ani închisoare din care a executat 2 ani și 6 luni închisoare precum și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a și b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
Astfel, în mod greșit pârâta a respins cererea deoarece acesta se încadrează în prevederile legale, în această situație aflându-se și numeroase alte persoane care au primit decizii favorabile și beneficiază deja de drepturile prevăzute de OUG nr. 214/1999. În acest context, invocă prevederile art. 16 din Constituția României în sensul că toți cetățenii sunt egali în fața legii fără privilegii și fără discriminării iar hotărârea pronunțată de comisie în ceea ce-l privește pe reclamant crează o inechitate și respectiv o discriminare la adresa sa.
Totodată reclamantul înțelege să invoce și hotărârea CEDO în cauza Beian contra României din data de 6 decembrie 2007 în care Statul Român este condamnat pentru încălcarea art. 14 din CEDO combinat cu art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. În fapt, această condamnare se datorează faptului că s-a creat o discriminare în cadrul unei categorii de persoane aflate într-o situație similară și cărora instanțele interne le-au dat soluții diferite unora admițându-le cererile iar altora respingându-le cum este și cazul din speța de față.
Pe de altă parte, avându-se în vedere faptul că hotărârea dată de către pârâtă este lapidar motivată în sensul că se indică doar unele articole din OUG nr. 214/1999 fără însă a fi argumentate în fapt și în drept se impune admiterea acțiunii.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI- prin întâmpinare (fila 24) a solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea poziției procesuale se arată în esență că, sentința penală nr. 563/1974 a Tribunalului Militar Cluj prin care reclamantul a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de neprezentare la incorporare, nu poate constitui ca temei al acordării drepturilor prevăzute de OUG nr. 214/1999 deoarece din această hotărâre nu rezultă motivul politic al condamnării reclamantului, iar satisfacerea stagiului militar constituia o obligație potrivit Constituției iar reclamantul făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de neprezentare la incorporare s-a considerat că cererea acestuia de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă nu este dovedită.
Examinând actele dosarului în raport de dispozițiile legale incidente în speță, constată că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia emisă la data de 27 septembrie 2007 în dosar nr. 4078/2006 de către COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA a fost respinsă cererea formulată de petentul de recunoaștere a calității de luptător în rezistența anticomunistă potrivit prevederilor OUG nr. 214/1999 considerându-se că, sentința penală nr. 563/1974 a Tribunalului Militar Cluj prin care petentul a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de neprezentare la incorporare nu constituie temei al recunoașterii acestei calități deoarece din această hotărâre nu rezultă motivul politic al condamnării petentului.
Pe de altă parte, satisfacerea stagiului militar era o obligație care potrivit Constituției incumba tuturor tinerilor cu vârsta prevăzută de lege.
Potrivit art. 2 alin (1) lit d și e din OUG nr. 214/1999 Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială.
Astfel,reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la incorporare pentru motivul că, acesta aparținea cultului religios Martorii lui. Drept urmare, aceasta a fost singura rațiune ce a determinat neprezentarea la incorporare și nu intenția de a aduce atingere capacității de apărare a țării.
Pe de altă parte, instanța constată că pârâta a acordat prin numeroase alte decizii (decizia nr. 1423/2 august 2007 fila 59) în favoarea altor persoane (decizia nr. 1214 din 21 iunie 2007 fila 52, decizia nr. 1065/7 iunie 2007 fila 53, decizia nr. 478/19 aprilie 2007 fila 54), calitatea de luptător în rezistența anticomunistă unor persoane aflate în situații similare cu cea a reclamantului.
Pornind pe această linie de gândire reclamantul a invocat inechitatea unei proceduri privind acordarea unei alocații sociale precum și un tratament discriminatoriu comparativ cu alte persoane aflate într-o situație similară.
În conformitate cu OUG nr. 214/1999 beneficiază de recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Bazându-se pe principiul nediscriminării pârâta emite o serie de decizii prin care extinde însemnătatea legii la persoanele condamnate politic pentru infracțiuni de neprezentare la incorporare pe motivul că aparțineau cultului religios Martorii lui, refuzând însă să-i acorde și reclamantului care se află într-o situație identică cu aceste persoane, drepturile ce i se cuvin în temeiul OUG nr. 214/1999.
În acest sens, în mod întemeiat reclamantul pretinde că este victima unei discriminări iar o jurisprudență contradictorie echivalează cu o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor Omului în sensul că o distincție este discriminatorie dacă "nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim" sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (a se vedea în special Hotărârea MARCKX împotriva BELGIEI din 13 iunie 1979 seria A nr. 31 pag 16 paragraf 33).
În cauza BEIAN împotriva României din 6 decembrie 2007 (pag 18 paragraf 64) "Curtea a amintit că trebuie constatată existența unei diferențe de tratament între diferitele persoane care se află în situații identice și în cele din urmă a constatat că diferența de tratament nu se bazează pe nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Pornind de la acest principiu Curtea apreciază că în speță prin nerecunoașterea în favoarea reclamantului a calității de luptător în rezistența anticomunistă ar determina aplicarea unui tratament discriminatoriu față de alte persoane care însă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă și nici nu urmărește un scop legitim.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin (1) lit d și e din OUG nr. 214/1999 Curtea apreciază că în speță acțiunea formulată de reclamant, este întemeiată, că acesta trebuie să beneficieze de recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă, drept pentru care în temeiul dispoziției legale sus amintite coroborat cu art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a drepturilor omului urmează a se admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant cu consecința anulării dispoziției emisă de pârâtă care va fi obligată să emită o nouă decizie prin care să i se acorde reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și să-i acorde drepturile cuvenite potrivit prevederilor OUG nr. 214/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în C-N- jud. C împotriva pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI- COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA cu sediul în B sector 5-.
Dispune anularea deciziei comisiei din 27.09.2007 și drept consecință obligă pârâta să emită o nouă decizie privind acordarea în favoarea reclamantului a calității de luptător în rezistența anticomunistă și să-i acorde drepturile cuvenite potrivit prevederilor nr.OUG 214/1999.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./17.04.2008
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
