Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 357/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 357/2008

Ședința publică de la 03 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar

Grefier: - -

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că față de lipsa părților de la prezentul termen de judecată se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 21.03.2008 s-a depu sla dosar, de către reclamantă precizări, însoțite de copia deciziei de revizuire cu nr. 2321/15.02.2008.

La data prezentului termen s-a depus la dosar, prin registratura instanței de către pârâta casa Județeană de Pensii B-N întâmpinare, însoțită de întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului atacat.

Curtea, având în vedere lipsa părților și raportat la faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 150 Pr. Civ. apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, motiv pentru care declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA:

asupra cauzei de contencios administrativ de față;

reține că prin acțiunea în anulare înregistrată la data de 26.02.2008 pe rolul acestei Curți de Apel, contestatoarea a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, să se anuleze decizia de revizuire nr. 2.321 din data de 29.11.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform legii, cu cheltuieli de judecată.

Se susține în motivarea contestației că printr-o hotărâre inițială cu nr. 2.321 din 17.07.2006 emisă de B-N i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, dar la data de 21.01.2008 i s-a comunicat decizia de revizuire nr. 2.321/29.11.2007 prin care s-a menționat că, având în vedere adresa emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C cu nr. 1.544 din 25.06.2006, s-a dispus anularea hotărârii inițiale, în temeiul art. 1.191 Cod civil.

Nemulțumirea contestatoare constă în faptul că pârâta nu a motivat în concret considerentele care au determinat luarea acestei măsuri și ca atare se impune anularea acesteia.

Totodată, la data de 21.03.2008 contestatoarea înregistrează la dosarul cauzei precizări prin care își susține în totalitate cererea de anulare a deciziei de revizuire.

Prin întâmpinare ( 27) intimata Casa Județeană de Pensii B-N a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că urmare a adresei nr. C/1544/25.06.2007 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C s-a procedat la revizuirea drepturilor acordate reclamantei, deoarece prin aceea adresă s-a atestat faptul că localitatea din care a susținut că a plecat reclamanta urmare a persecuțiilor etnice, nu făcea parte din teritoriile cedate ale de Nord, în urma de la Viena, intimata apreciind că susținerile reclamantei nu reflectă în mod exact realitatea.

Examinând contestația, Curtea reține că este întemeiată pentru considerentele ce urmează:

Prin decizia de revizuire nr. 2.321 din data de 29.11.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul B-N s-a suspendat calitatea de refugiat recunoscută anterior de către aceeași pârâtă contestatoarei, reținându-se că înscrisul emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C infirmă susținerile reclamantei, astfel că încetează plata drepturilor acordate în temeiul Legii nr. 189/2000.

Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Înscrisul nou față de care s-a decis revizuirea deciziei anterioare este constituit din adresa nr. C/1544/25.06.2007 (30) emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C prin care se atestă că localitatea a făcut parte din teritoriul rămas sub jurisdicția României în perioada 1940-1944.

Intimata a procedat la revizuirea deciziei prin care inițial a reținut și aprobat acordarea drepturilor aferente calității de refugiat reclamantei pe baza depozițiilor depuse de martorii G și (declarații autentificate depuse în copie la filele 48-51), prin care aceștia au învederat că în urma de la Viena din anul 1940, reclamanta s-a refugiat din localitatea jud. C în localitatea jud. C din cauza persecuțiilor pe motive etnice, perioada refugiului fiind 06.09.1940 - 06.03.1945 iar după eliberarea s-a întors împreună cu familia la domiciliul său.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din OG nr. 105 aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000 ulterior modificată și completată, comisia specială din cadrul Casei de Pensii ulterior emiterii hotărârii prevăzute la art. 7, în cazul în care se constata încălcări ale prevederilor legale se va emite decizie de revizuire.

Pretinsa încălcare a prevederilor legale consistă în conținutul unei adrese emise de Direcția Arhivele Naționala C adresă emisă la solicitarea unilaterală a pârâtei.

Pe de altă parte, Curtea reține că pârâta nu a reanalizat pertinent și serios actele dosarului în baza cărora s-a adoptat hotărârea de care a beneficiat reclamanta.

Astfel, nu s-a arătat în concret dacă declarațiile pe baza cărora sa stabilit calitatea de refugiat nu mai produc efecte juridice ci pur și simplu s-a limitat să justifice lapidar că localitatea din care s-a refugiat reclamanta a aparținut de teritoriul României.

În sine o atare justificare a neacordării calității de refugiat nu este pertinentă, jurisprudența relevantă a statuat unitar că esențial pentru a stabili calitatea de refugiat este ca persoana în cauză, cetățean român, să dovedească că a fost supusă unor persecuții etnice din partea unuia din guvernele instaurate în România, în perioada menționată de lege, fiind lipsită de relevanță naționalitatea cetățeanului respectiv sau care anume guvern și în ce zonă a țării a exercitat persecuția etnică, legea nefăcând nici un fel de distincții în acest sens. Dacă s-ar admite soluția contrară s-ar adăuga la lege iar pe de altă parte ar crea și o discriminare și inechitate privind categoriile de persoane care au suferit consecințele persecuțiilor etnice.

Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că simpladescoperirea faptului că localitatea de unde s-a stabilit că s-a refugiat reclamanta survenită la aproximativ un an de la data adoptării hotărârii favorabile acesteia prin acțiunile unilaterale ale pârâtei către aceeași autoritate căreia i se putea adresa în prealabil în cursul soluționării cererii inițiale nu constituie în sine un motiv serios și rezonabil să se creadă că la adoptarea hotărârii nr. 2321 din 11.08.2006 s-ar fi încălcat dispozițiile pertinente ale Legii nr. 189/2000 care să impună în mod necesar revizuirea unilaterală a acestei hotărâri.

De aceea, Curtea reține că decizia de revizuire nr. 2321 din 29.11.2007 emisă de pârâtă este nelegală, încalcă dreptul reclamantei dobândit și consolidat prin adoptarea hotărârii nr. 2321/1.08.2006 motiv pentru care cu aplicarea art. 10 alin. 3 din Legea nr. 189/2000 va admite ca întemeiată acțiunea și va anula decizia de revizuire atacată și va menține în vigoare hotărârea nr. 2321 din 11.08.2006 cu toate consecințele ce decurg, respectiv recunoașterea în favoarea reclamantei a calității de refugiat în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945 și acordarea drepturilor bănești ce i se cuvin potrivit prevederilor nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2006.

De asemenea, în baza acelorași dispoziții legale se va admite și acțiunea precizată în sensul anulării deciziei nr. 2321/15.02.2008 prin care a fost soluționată nefavorabil plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva deciziei de revizuire nr. 2321/129.11.2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în loc. B,-, la. Av., jud. B-N, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-, cu sediul în B,-, jud. B-N și, în consecință:

Anulează decizia de revizuire nr. 2.321 din 29 noiembrie 2007 emisă de pârâtă și în consecință menține în vigoare hotărârea nr. 2.321 din data de 11 august 2006 prin care i s-au recunoscut reclamantei drepturile prevăzute de Legea 189/2000 pe perioada 06.09.1940 - 06.03.1945 pentru care s-a dispus plata, începând cu data de 1 august 2006.

Anulează decizia de revizuire nr. 2321/15.02.2008 emisă de aceeași pârâtă în soluționarea plângerii prealabile.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red./dact./4 ex./15 aprilie 2008

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 357/2008. Curtea de Apel Cluj