Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 358/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 358/CA

Ședința publică din data de 7 mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis

Grefier - - -

Pe rol, judecarea cauzei în contencios administrativ privind pe reclamanta - domiciliată în C,-, -.B,.55, județul C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamanta reprezentată prin avocat Mira în baza împuternicirii avocațiale nr.02556/2008depusă la dosar, lipsind intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită conform art.87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează faptul că acțiunea este motivată, scutită de plata taxei de timbru.

Avocat Mira pentru reclamantă precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea pune în discuția părților admisibilitatea cererii de chemare în judecată în condițiile în care a fost emisă o hotărâre prin care Casa Județeană de Pensii Car ecunoscut reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 stabilind și perioada pentru care i se vor acorda drepturile prevăzute de lege iar reclamanta nu a contestat în termen legal această hotărâre, precum și excepția de autoritate de lucru judecat.

Apărătorul reclamantei învederează că la data depunerii primei cereri la Casa Județeană de Pensii nu deținea documente care să ateste a doua perioadă în care s-a refugiat din în România împreună cu familia, nu avea cunoștință de aceste înscrisuri, respectiv declarații notariale ale martorilor și, "autorizațiune" din 21.08.1941" prin care reclamanta împreună cu fiica și mama sa este autorizată să se deplaseze de la Focșani la, de pe refugiaților din în România din 1941- document aflat în arhivele naționale, certificat de naționalitate al soțului reclamantei și acte de stare civilă ale reclamantei, soțului și fiicei acesteia, înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Aceasta a fost și motivul pentru care a solicitat drepturile cuvenite numai pentru prima perioadă.

Ulterior, întrând în posesia înscrisurilor privitor la a doua perioadă de refugiu, a solicitat pârâtei acordarea drepturilor cuvenite în calitate de beneficiar și pentru această perioadă, cerere care a fost respinsă prin hotărârea contestată prin acțiunea de față.

În ce privește excepția pusă în discuție de instanță apreciază că există autoritate de lucru judecat numai pentru perioada avută în vedere la emiterea primei hotărâri emisă de pârâtă nu și pentru cea de-a doua perioadă.

Pe fondul cauzei solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, în sensul anulării Hotărârii nr.30179/31.03.2008 emisă de pârâtă și obligarea la emiterea unei hotărâri prin care să se acorde drepturile cuvenite reclamantei, ca persoană refugiată și pentru a doua perioadă, respectiv martie 1944 - martie 1945. Cu aceste probe depuse la dosar, înscrisuri eliberate de arhivele naționale coroborate cu declarațiile martorilor și acte de stare civilă, consideră că a făcut dovada calității de beneficiar al Legii nr.189/2000 și pentru această a doua perioadă.

Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra cauzei în contencios administrativ de față:

1.Obiectul cererii și părțile din proces

Prin contestația înregistrată sub nr- din 22.04.2008 la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 30179/31.03.2008 emisă de pârâtă prin care s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor ca beneficiar al Legii nr.189/2000 și pentru perioada martie 1944 - martie 1945, stabilirea pentru reclamantă a calității de persoană îndreptățită conform Legii nr.189/2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri care să acorde drepturile contestatoarei pentru a doua perioadă.

În motivare reclamanta a arătat că s-a născut la data de 08 august 1917 în comuna - și că în anul 1940, datorită regimului comunist instaurat, a fost nevoită să se refugieze împreună cu soțul și fiica sa în România în comuna Clipicești, județul V, unde soțul său, notar fiind, a fost repartizat de autoritățile române.

După eliberarea, la 22.08.1941, reclamanta împreună cu familia au părăsit România, reîntorcându-se în, comuna.

În martie 1944 fost nevoită să se refugieze din nou în România, stabilindu-se împreună cu familia în

Întrucât la data depunerii primei cereri la Casa Județeană de Pensii, 30.08.2004 nu deținea documente care să ateste a doua perioadă în care s-a refugiat din în România împreună cu familia, a solicitat drepturile ca beneficiar al Legii nr. 189/2000 numai pentru prima perioadă, respectiv 06.09.1940 - 22.06.1941, drepturi ce i-au fost acordate prin Hotărârea nr.25754/04.03.2005 emisă de pârâtă.

Ulterior, întrând în posesia înscrisurilor privitor la a doua perioadă de refugiu, prin cererea înregistrată sub nr.61934/20.12.2006 la Casa Județeană de Pensii Cas olicitat acordarea drepturilor cuvenite în calitate de beneficiar al Legii nr.189/2000 și pentru perioada martie 1944 - martie 1945.

În dovedirea contestației au fost depuse: Hotărârea nr.25754/04.03.2005 emisă de pârâtă, declarații ale martorilor și autentificate sub nr.51723.03.2004 și 518/23.03.2004 la BNP -, înscrisuri eliberate de Arhivele Naționale (Autorizațiune din 21.08.1941, de pe refugiaților din în România din 1941) și acte de stare civilă ale reclamantei, soțului și fiicei acesteia.

Pârâta, legal citată, nu și-a precizat poziția procesuală și nu a formulat întâmpinare.

2.Curtea

Examinând cererea prin prisma probelor administrate curtea constată următoarele:

Prin Hotărârea nr.25754/4.03.2005 a Casei Județene de Pensii Cis -a admis reclamantei cererea înregistrată sub nr. 61342/30.08.2004 și s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 pentru perioada 6.09.1940-22.06.1941.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta nu a formulat contestație potrivit art.7 al.4 din OG nr.105/1999 astfel cum a fost modificată succesiv, fiind mulțumită de perioada stabilită de pârâtă.

În atare situație se pune problema dacă reclamanta mai poate să formuleze o nouă cerere pentru stabilirea calității de beneficiară a Legii nr.189/2000, chiar și pentru o altă perioadă, în condițiile necontestării primei decizii și care a devenit definitivă. Răspunsul nu poate fi decât unul negativ.

În speță, deși reclamanta invocă faptul că cererea sa este determinată de descoperirea de noi înscrisuri, din probele depuse la dosar rezultă că acestea datează anterior datei de 30.08.2004 când a fost depusă prima cerere, inclusiv declarațiile de martori - filele 13-14-.

de persoane de pe teritoriul ocupat de URSS au avut loc în două perioade, iunie 1940 - iunie 1941, respectiv primele luni ale anului 1944 (august 1944 ).

Înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat în Româniaîn ambele perioade, că s-a întors în după 1941 când aceasta a fost integrată din nou României,că a locuit permanent până în anul 1944și că o dată cu cel de-al doilea val de refugieris-a refugiat din nou pe actualul teritoriu al României.

Pentru considerentele arătate curtea apreciază contestația ca nefondată motiv pentru care va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta - domiciliată în C,-, -.B,.55, județul C, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 7 mai 2008.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

red. hot. Jud. NC/30.05.2008

4 ex.

Președinte:Nastasia Cuculis
Judecători:Nastasia Cuculis

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 358/2008. Curtea de Apel Constanta