Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 359/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.359
Ședința publică din data de 04 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că, pricina se află la primul termen de judecată. Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se mai menționează că la data de 21.03.2008, reclamanta a înregistrat un script intitulat -precizări.
De asemenea, la data de 03.04.2008, pârâta a înregistrat întâmpinare, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, prin care solicită respingerea acțiunii promovate.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin hotărârea nr.2115 din 02.05.2006, Casa Județeană de Pensii B-N a admis cererea formulată de și s-a stabilit calitatea de beneficiar a Legii nr.189/2000 începând cu data de 01.04.2006 pentru perioada 05.10.1940 - 06.03.1945.
Prin decizia de revizuire nr.2115/29.11.2007 Casa Județeană de Pensii B-N a anulat hotărârea nr.2115/2.05.2006 motivând că înscrisul emis de Arhivele C infirmă susținerile și declarațiile date de către petiționară și de către martori, a dispus încetarea drepturilor bănești și a celorlalte facilități și recuperarea sumelor încasate necuvenit.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat acțiune în anulare motivând că în mod greșit Casa Județeană de Pensii Bar espins dovada cu martori, invocând dispozițiile art. 1191.civ. În opinia reclamantei este discutabilă aplicarea acestei dispoziții în materia dreptului administrativ, întrucât art.1191 civ. constituie o excepție în materie de probațiune, iar excepțiile sunt de strictă interpretare, aceste dispoziții se aplică actelor juridice și nu faptelor sau stărilor de fapt, dispoziția legală este inclusă în capitolul "probațiunea obligațiilor și a plății", deci a unor obligații care își au originea în voința părților.
În ceea ce privește fondul cauzei reclamanta invocă dispozițiile art.6 alin.1 din Decretul Lege nr.118/1990 și care permit dovedirea situațiilor prevăzute de art.1 din acest act normativ, cu acte oficiale iar atunci când nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, nr.127/2001 menționând și proba cu martori.
Se mai susține că reviziurea este reglementată în Legea nr.189/2000 pentru situația în care se constată încălcări ale dispozițiilor legale, or în cauză prin verificarea făcută de pârâtă nu s-a constatat încălcarea unor dispoziții legale deoarece această încălcare ar fi trebuit să existe chiar în momentul apariției actului normativ sau al emiterii hotărârii revizuite or conținutul deciziei de revizuirea nu evidențiează o astfel de situație.
În ceea ce privește drepturile derivând din Legea nr.189/2000, reclamanta susține că este îndreptățită să ca aceste drepturi să îi fie recunoscute întrucât Casa Județeană de Pensii nu a infirmat nici una din probele prezentate.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Casa Județeană de Pensii BNs olicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că reclamanta a dobândit calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr.189/2000 în temeiul prevederilor art.1 lit.c prin hotărârea nr.2115/02.05.2006.
Drepturile contestatoarei s-au constituit în baza declarațiilor a doi martori, atât martorii cât și contestatoarea au susținut drept cauza părăsirii localității de domiciliu - jud. C persecuția exercitată de autoritățile e instalate în teritoriu.
Ulterior acordării drepturilor prin hotărârea nr.2115/2006, comisia urmare adresei nr.C/1544/25.06.2007 emisă de Arhivele Naționale Direcția Județeana C, a procedat la revizurea drepturilor acordate, si in urma analizei situației de fapt si de drept, prin Decizia de revizuire nr. 2321/29.11.2007 a anulat Hotararea nr.2115/02.05.2006.
Actul administrativ care a stat la baza revizuirii si respectiv al anularii drepturilor atesta fără putință de tăgadă apartenența teritoriala a localității in perioada anilor 1940-1941 la România.
Potrivit acestui act, localitatea din care se susține ca s-a plecat urmare persecuțiilor etnice, nu făcea parte din teritoriile cedate ale de Nord in urma de la Viena, ci apartenența teritoriala a acestei localități este certificata arhivistic-administrativ-teritorial ca localitate a statului R, nefăcând deci obiect al cedării teritoriale in perioada de referință a legii.
Consideră ca nu se mai verifica motivarea plecării numai prin susținerile si declarațiile martorilor. Drepturile in temeiul prevederilor Legii 189/2000, acordându-se numai in situația in care la originea fiecărei situații prevăzute la art.1 din lege, a existat la baza o persecuție de natura etnica. Ori clarificarea apartenenței teritoriale a acestei localități, exclude in raport de probatoriul care s-a administrat in cauza exercitarea unor persecuții etnice de către regimul de ocupație; deoarece in contextul in care localitatea nu făcea parte din teritoriile cedate ale de Nord, efective ale armatei austro ungare, jandarmerie, si personal administrativ, sau orice alte autorități specifice unui regim de ocupație, n-au fost comasate sau instalate in aceasta localitate.
Legea 189/2000, respectiv OG. nr. 105/1999, reglementează in mod expres instituția revizuirii, cat si competenta materiala, în aceasta privință ea aparținând prin definiție aceluiași organ administrativ care a emis actul a cărui revizuire s-a făcut, si nu unui organ administrativ superior, cum in mod greșit susține contestatoarea.
Măsura revizuirii implica verificarea legalității stabilirii unui drept atât raportat la momentul inițial al stabilirii lui cât si verificarea legalității stabilirii dreptului, prin raportarea la toate circumstanțele existente in momentul revizuirii.
In ce privește aplicarea dispozițiilor art. 1191 din pr. civila consideră că înscrisul se bucura de o forță probanta deosebită.
Curtea analizând acțiunea formulată reține că aceasta este fondată pentru considerentele ce urmează:
Prin hotărârea nr.215 din 02.05.2005 s-a recunoscut de către pârâtă calitatea reclamantei de persoană refugiată pentru perioada 05.10.1940 - 06.03.1945 și i s-au acordat drepturile corespunzătoare începând cu 01.04.2006.
Prin hotărârea nr.215 din 29.11.2007 s-a revizuit hotărârea menționată anterior, aceasta fiind anulată, pârâta motivând că înscrisul emis de Arhivele C infirmă susținerile și declarațiile reclamantei și ale martorilor prezentați de către aceasta.
Aceeași soluție i-a fost comunicată reclamantei și urmare a plângerii prealabile înregistrate la 04.02.2008, asupra căreia pârâta s-a pronunțat prin decizia de revizuire nr.2115/15.02.2008.
Procedând la verificarea legalității deciziei nr.2115 din 29.11.2007, Curtea a constatat că într-adevăr actul emis de Arhivele Naționale, Direcția Județeană C la data de 22.10.2004 atestă, că familia reclamantei nu figurează în documentele deținute de această autoritate.
Prin actul emis la 25.06.2007 Arhivele Naționale - Direcția Județeană C comunică pârâtei că localitatea, în perioada 1940 - 1944 făcut parte din România.
În raport de conținutul acestor acte și raportat la dispozițiile Legii nr.189/2000 și a Normelor de Aplicare ale acesteia, reclamanta a avut și are posibilitatea de a face dovada că s-a aflat în situația de persoană refugiată, deoarece esențială este existența persecuției și exercitarea ei de către autoritățile instalate în România.
În acest sens, cu ocazia pronunțării hotărârii inițiale reclamanta a depus în dosarul înregistrat la pârâtă declarația martorilor și G (35) din care rezultă că părinții reclamantei și s-au refugiat din satul, comuna în comuna în perioada 05.10.1940 - 10.03.1954. Din aceeași declarație rezultă că refugiul a fost determinat de instaurarea regimului în urma căruia persoane aflate sub ocupație erau persecutate.
Martorilor G și li s-a recunoscut statutul de persoane refugiate, așa cum rezultă din hotărârile depuse la dosar la fila 36,37. Din aceste hotărâri rezultă că cei doi martori s-au născut în localitatea, ceea ce creează prezumția că refugiul a avut loc din această localitate într-o altă localitate. Prin urmare reclamanta aflându-se în aceeași situație, respectiv s-a refugiat din în altă localitate, aceasta este îndreptățită să i se recunoască statutul de persoană refugiată conform Legii nr.189/2000.
În aceste circumstanțe revizuirea hotărârii prin care reclamantei i s-a recunoscut statutul de persoană refugiată, numai în considerarea faptului că localitatea aparținea administrativ de România, în configurația avută după cedarea de Nord nu este întemeiată. Pentru aceasta Curtea a avut în vedere, pe lângă probele administrate, și conținutul Legii nr.189/2000 care se referă la persecuții etnice fără a face distincție după cum acestea au avut loc în teritoriile cedate sau în teritoriul României.
În plus dispozițiile art.10 din Legea nr.189/2000 acordă dreptul de a revizui numai hotărârile emise în baza acestui act normativ până la data publicării Ordonanței nr.105/1999 în Monitorul Oficial ("Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Teritorială, atunci când este sesizată sau din proprie inițiativă, va verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonanțe până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, partea I"). Întrucât Ordonanța nr.105/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.426/31 august 1999, rezultă că pârâta are posibilitatea revizuirii numai a hotărârilor pronunțate anterior acestei date. Hotărârea nr.2115 fiind emisă la 02.05.2006, aceasta nu poate face obiectul revizuirii.
Drept consecință, Curtea reține că acțiunea formulată de reclamantă este fondată, astfel că în temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 o va admite.
Va dispune anularea hotărârii nr.2115/29.11.2007.
Cererea formulată privind acordarea cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă ca nedovedită, reclamanta nefăcând dovada suportării unor cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în B-,.34,.B.19, cu domiciliul ales în B- la cabinetul avocatului, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii B N și în consecință:
Anulează hotărârea nr.2115/29.11.2007 emisă de pârâtă.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțare în ședință publică din 04.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./23.04.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus
