Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 36/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 36/2009
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S- luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 13451/11.03.2004 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 26 ianuarie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzeiîntâmpinaredin partea pârâtei împreună cu actele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate prin care se invocă excepția de tardivitate și solicită respingerea acțiunii și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din proc. civ.
Curtea reține cauza în pronunțate asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2008, reclamantul a chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, solicitând anularea hotărârii nr. 13451 din 11 martie 2004 emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a dovedit cu acte că este îndreptățit la recunoașterea statului de refugiat.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității promovării acțiuni în temeiul disp. art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000 și al Legii nr. 554/2004.
Curtea analizând excepția formulată reține că aceasta este fondată.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXXII a statuat că dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, cuprinse în Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile în domeniul la care se referă Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, numai în măsura în care prevede aspecte nereglementate de această lege specială.
Câtă vreme conflictul de legi determinat de coexistența normei generale și a celei speciale se soluționează întotdeauna conform regulii specialia generalibus derogant, este evident că, în cazul concomitenței de reglementări în art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și în art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, introdus prin Legea nr. 189/2000, nu poate fi găsită o altă cale de interpretare rațională a legii decât în sensul aplicării acestor din urmă dispoziții, al căror caracter special în raport cu cele ale Legii nr. 554/2004 este vădit.
Ca urmare, nici nu se poate considera că dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, referitoare la abrogarea dispozițiilor contrare acestei legi, ar opera și abrogarea implicită a prevederilor art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, introdus prin Legea nr. 189/2000 și modificat prin articolul unic pct. 22din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, introdus prin Legea de aprobare nr. 367/2001, întrucât norma specială anterioară nu poate fi modificată sau abrogată decât în mod expres de o normă generală ulterioară.
Norma specială de la art. 7 alin. 4 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, introdusă prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi considerată abrogată implicit, deoarece prin aceasta s-ar obstacula realizarea scopului legislativ urmărit de legiuitor, la instituirea ei, de a supune hotărârile comisiilor constituite, în temeiul alin. 1 din același articol, controlului judiciar al instanței de contencios administrativ într-un termen cât mai rezonabil cu putință.
Astfel, potrivit art. 7 al. 4 din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea <LLNK 11999 105130 301 0 34>Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea <LLNK 11990 118 411821 0 28>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare: Împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit <LLNK 11990 29 10 201 0 46>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Prin hotărârea nr. 13451 din 11 martie 2004 s-a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, cu mențiunea că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al actului normativ menționat.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23 decembrie 2008 (1), cu depășirea termenului legal de 30 de zile.
Față de cele menționate anterior și având în vedere faptul că reclamantul a înregistrat contestația la data de 23 decembrie 2008, Curtea constată că reclamantul a depășit termenul legal prevăzut de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, astfel că acțiunea în contencios administrativ urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în C-N,-, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 26.01.2009.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Red./
2 ex./29.01.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
