Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 39/
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 311/ din 1 octombrie 2007 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 311/CA din 1 octombrie 2007, Tribunalul Vaslui respingând excepția de necompetență materială invocată de Casa Județeană de Pensii V, a respins ca tardivă cererea formulată de petentul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că petentul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii V, să i se recunoască drepturile pre văzute de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că prin decizia nr. 126 din 3 iunie 2003, prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2005, el apreciind că interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor legale menționate este greșită.
Examinând excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă prima instanță o apreciază ca nefondată, având în vedere că, conform art. 10 din Legea nr. 189/2000, împotriva deciziei de revizuire, emise în condițiile alin. 1 și 2, persoana interesată poate introduce contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ, caz în care competența revine tribunalului.
Constatând că, prin hotărârea nr. 126 din 3 iunie 2003, petentului i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 iunie 2003, pentru perioada 22.03.1944 -06.03.1945 că prin decizia de revizuire nr. 126 din 24.02.2004 acest drept a fost anulat, cu motivarea că nu se justifică persecuția pe motive etnice, că împotriva acestei decizii de revizuire petentul a formulat prezenta contestație și că, raportat la momentul comunicării deciziei de revizuire, de către Casa Județeană de Pensii V și la dispozițiile art. 10 alin.3 din Legea nr. 189/2000, contestația este tardivă, drept pentru care ea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a observat că cererea de chemare în judecată a Casei Județene de Pensii V, în fața Judecătoriei Vaslui, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 246 Cod penal, acuzând instituția publică pârâtă de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Mai arată recurentul că, în cadrul aceluiași proces penal, a înțeles să invoce nelegalitatea deciziei nr. 126 din 24 februarie 2004, în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și că " Judecătoria Vaslui, înțelegând eronat precum această cerere ar corespunde unei contestații față de măsura luată, a trimis cererea Tribunalului Vaslui ", în condițiile în care consideră că împotriva actului administrativ menționat a făcut contestație în termen, dar că pârâta "nu i-a dat curs, încălcând prin aceasta art. 24 din Legea nr. 544/2001", reiterând apoi faptul că "nu a fost contestație, ci judecarea legalității actului unilateral individual emis", solicitând ca, în acest cadru, să se dispună anularea deciziei de revizuire emisă la data de 24 februarie 2004.
Prin memoriul depus la termenul din 21 ianuarie 2008, recurentul reconfirmă faptul că a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii V pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în condițiile în care contestația ce a formulat împotriva deciziei de revizuire nu a fost trimisă spre soluționare organelor competente și că investirea instanței de contencios administrativ s-a făcut în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 544/2004, solicitându-se verificarea pe această cale a legalității deciziei nr. 126 din 24.02.2004, apreciind că " Tribunalul Vaslui, deși la început părea că a înțeles mesajul meu, l- denaturat, respingând acțiunea".
Intimata Casa Județeană de Pensii V, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, considerând că prin decizia contestată s-a făcut o corectă aplicare a legii, reclamantul nedovedind că a fost persecutat din motive etnice, caz în care putea beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul promovat de reclamant este întemeiat sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că litigiul de față a fost generat în fapt de emiterea de către pârâta Casa Județeană de Pensii Vad eciziei nr. 126 din 24 februarie 2004, prin care a fost anulată hotărârea nr. 126 din 3 iunie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, ce a acordat reclamantului calitatea de beneficiar al acestui act normativ cu caracter reparator.
Este de asemenea dovedit prin acțiune că reclamantul recurent a înțeles să sesizeze Judecătoria Vaslui cu o cerere prin care cheamă în judecată Casa Județeană de Pensii V pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și sancționată de art. 246 Cod penal, solicitând repararea prejudiciului pretins suferit prin faptul și modul în care a fost emisă decizia de revizuire și pentru netransmiterea contestației ce a formulat autorității competente, solicitând totodată "revenirea la cele normale și punerea în drepturile constituționale, începând cu data de 1 iunie 2003", desinvestirea Judecătoriei Vaslui pe cale administrativă neavând suport procedural.
Chiar dacă cererea a fost înregistrată, în final, la Tribunalul Vaslui, instanța era obligată să constate că nici din conținutul cererii introductive și nici din cuprinsul precizărilor depuse la data de 24 septembrie 2007 nu a rezultat că petentul a înțeles să formuleze contestație împotriva deciziei de revizuire nr. 126 din 24.02.2004, în sensul dat acestui termen de art. 10 din Legea nr. 189/2000, simplul fapt al invocării nelegalității acestui act, într-un context legislativ mai amplu și insuficient de clar, nefiind de natură să contureze obiectul cererii, temeiurile sale de drept și să arate procedura pe care reclamantul a înțeles să o urmeze.
În atare situație, având în vedere că, și în recurs, reclamantul precizează, în mod repetat și explicit, că nu a înțeles să formuleze o contestație împotriva deciziei de revizuire, că în mod greșit s-a desinvestit Judecătoria Vasului de soluționarea acțiunii sale, întemeiată pe art. 246 Cod penal și că verificarea deciziei nr. 126 din 24 februarie 2004 s-a cerut a fi efectuată în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 544/2004, Curtea constată că prima instanță a pășit la soluționarea cauzei fără a verifica și stabili care era obiectul clar și determinat al demersului judiciar, temeiurile de drept pe care cel în cauză a înțeles să-și întemeieze cererea, precum și procedura legală ce a înțeles să o urmeze pentru soluționarea cererii sale.
Caracterul ambiguu al cererii și mixajul impropriu de dispoziții legale, făcut de reclamant, nu exonerau instanța de obligația de a stabili care era finalitatea reală și legală urmărită de către reclamant și procedura ce el a înțeles să urmeze, ea neputându-se substitui voinței petentului în ceea ce privește stabilirea obiectului acțiunii.
Întrucât, în recurs, nu se acceptă schimbarea cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, Curtea se află în imposibilitate de a exercita controlul judiciar, atât timp cât instanța de fond nu a stabilit în mod clar și necontestat care este obiectul acțiunii reclamantului și cadrul procesual de soluționare a cererii, verificarea trebuind să urmeze natura și înțelesul lămurit al cererii, care dau limitele investirii și stabilesc cadrul procesual de soluționare a pricinii.
Chiar dacă cererea și argumentația reclamantului nu excelează prin claritate și rigoare juridică, pricina nu se putea soluționa până nu se clarifică dacă acțiunea are valoarea unei plângeri penale sau reprezintă o acțiune în contencios administrativ și dacă, în această din urmă situație, cererea reprezintă sau nu o contestație, în înțelesul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 189/2000, ori dacă cererea de verificare a legalității actului vizat urma a se realiza în procedura specială a excepției de nelegalitate, consacrată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 129 Cod procedură civilă obligând pe judecător să stăruie în aflarea adevărului, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Ca atare, constatând că în mod nejustificat, contrar voinței petentului, s-a apreciat că cererea dedusă judecății are valoarea unei contestații împotriva deciziei de revizuire nr. 126 din 24.02.2004, ignorându-se principiul disponibilității și că nici în prezent nu se poate aprecia care este obiectul real al acțiunii și stabili procedura de urmat pentru soluționarea acesteia, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de reclamant, în sensul că va casa hotărârea atacată și va trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
În rejudecare, se va impune reclamantului să precizeze, în mod clar și fără echivoc, care este obiectul și finalitatea demersului său judiciar, care sunt temeiurile corespunzătoare, de fapt și de drept, ale acțiunii și să indice ferm dacă urmează calea unei acțiuni penale, calea unei acțiuni în anulare, calea contestației speciale prevăzute de Legea nr. 189/2000, sau calea excepției de nelegalitate consacrată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, precizări fără de care judecata nu poate continua, verificându-se, funcție de calea aleasă, competența instanței sesizate și îndeplinirea condițiilor legale cerute pentru exercitarea tipului de acțiune ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 311// din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalului Vaslui, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.01.2008
Tribunalului Vaslui:
-
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbăltoc, Iustinian
