Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 420/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 420/2009

Ședința publică din data de 29 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. respectiv Hotărârea nr. 5704 din 16.04.2009 emisă de pârâtă.

La apelul nominal se prezintă av. în reprezentarea intereselor reclamantei, consilier juridic Prian în reprezentarea intereselor pârâtei și martorul, lipsă fiind martorul.

Procedura este legal îndeplinită.

Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care,

Sub prestare de jurământ, în conformitate cu prevederile art. 193 al. 6 cod procedură civilă, s-a procedat la audierea martorului, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal depus la dosar la fila 33.

Reprezentantul reclamantei învederează instanței faptul că, renunță la audierea martorului, întrucât este grav bolnav și nu se poate prezenta în instanță și în acest sens depune la dosar adeverință medicală. Arată că nu mai are cereri în probațiune.

Reprezentantul pârâtei arată că nu are cereri în probațiune de formulat.

Curtea, după deliberare, ia act de renunțarea la audierea martorului și nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea Hotărârii atacate și pe cale de consecință, a se constata calitatea de refugiat al reclamantei, respectiv de beneficiat al nr.OG 105/1999 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile legale rezultând din această calitate, pentru motivele invocate în scris și susținute oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor pe care le depuse la dosar.

Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și pe care le susține oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond.

Curtea, reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată cu numărul de mai sus, reclamanta chemat în judecată Casa Județeană de Pensii S, solicitând anularea hotărârii atacate și constatarea calității ei de refugiat, de beneficiar a OG nr.105/1999 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile legale rezultând din această calitate.

În motivare reclamanta arată că prin hotărârea atacată, în temeiul art. 4 din HG nr. 127/2002, i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calității de refugiat și de acordare a drepturilor aferente acestei calități.

Hotărârea nr. 5418/12.12.2008 atacată nu cuprinde motivele unei astfel de respingeri.

În lipsa acestor mențiuni, hotărârea pronunțată este nelegală. Astfel, potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 105/1999, "Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile, printr-o hotărâre motivată". În cazul de față, hotărârea pronunțată de comisie nu cuprinde nici un motiv, astfel că hotărârea atacată este nelegală.

Contestatoarea formulat cerere pentru constatarea calității de refugiat și acordarea drepturilor corespunzătoare acestei calități.

Pârâta prin hotărârea atacată respinge cererea, arătând că nu sunt întrunite cerințele art. 4 din HG nr. 127/2002, în sensul că nu a prezentat acte doveditoare ale persecuției.

Art. 4 alin. 2 din HG nr. 127/2002 prevede expres că "în lipsa actelor oficiale dovada persecuției se poate face prin declarație cu martori. În plus practica constantă instanțelor recunosc și dau eficiență acestor declarații de martori.

Prin urmare, dovada calității de refugiat nu trebuie limitată la înscrisurile prevăzute de art. 4 alin. 1 din HG nr. 127/2002, așa cum procedează în mod sistematic pârâta, ci în condițiile prev. de art. 4 alin. 2 din HG nr.127/2002, deci prin martori.

Nu se poate pretinde dovedirea prin înscrisuri, în condițiile în care în realitatea României din 1940-1945, este de notorietate că există un exod al populației de etnie romană dinspre parte ocupată de trupele hortyste din România spre partea rămasă liberă. Ori este greu de crezut că în condițiile de atunci s-au putut întocmi pentru toți "emigranții" acte scrise, iar în cazul în care aceste acte au fost întocmite au fost păstrate intacte până în ziua de azi.

Este de notorietate cunoscut că în jud. au existat puternice probleme etnice în urma de la Viena și că populația de etnie romană s-a refugiat în România.

Și în satul și com. a existat, de notorietate. persoane sunt în aceeași situație cu reclamanta și au obținut deja recunoașterea calității de refugiat (inclusiv martori născuți în și și refugiați în aceeași localitate cu ea și familia acesteia). Aceasta este inclusiv situația celor doi martori care au dat declarații notariale și care ei însuși beneficiază de recunoașterea calității de refugiat, acte depuse de pârâtă, așa cum recunoaște și chiar în cuprinsul hotărârii atacate.

Localitatea în care s-a refugiat în anii 1940-1945 este, aici fiind refugiați mulți români, așa cum rezultă inclusiv din pagina pe internet anexată, care se coroborează cu declarațiile martorilor și cu cererea reclamantei.

Dovada persecuției și al refugiului acesteia fost făcută cu martori, conform legii, aceștia cunoscând-o direct pe reclamantă și pe familia ei, au cunoscut concret aspecte legate de refugiul respectiv. Ei sunt martori direcți și beneficiază de recunoașterea calității și drepturilor lor în calitate de refugiați.

Examinând cererea, instanța constată că aceasta este fondată, din următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2008 reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea calității de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune acte de stare civilă și declarațiile de martori autentificate de notarul public.

Prin Hotărârea nr. 5704 din 16.04.2009 pârâta respins cererea reclamantei, apreciind că nu s-a dovedit persecuția.

Conform disp.art.1 din Legea nr. 189/2000 se constată că beneficiază de aceste prevederi persoanele cetățean român care în perioada regimului instaurat cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamente de muncă forțată, a fost supraviețuitoare ternului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Declarațiile notariale ale martorilor, declarația în fața instanței martorului și actele de stare civilă ale reclamantei atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta a fost nevoită să se refugieze împreună cu părinții din satul în satul, plecând din localitatea de domiciliu în toamna anului 1940 din motive etnice și revenind în în anul 1945.

Raportat la calitatea de refugiat a reclamantei, instanța va aprecia ca fondată cererea acesteia și în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 va dispune admiterea cererii conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta,. în com. sat., nr. 135 jud. S împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii S, cu sediul în Z, B-dul - nr. 85, jud. S și în consecință:

Dispune anularea hotărârii nr. 5704/16.04.2009 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada octombrie 1940-06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.12.2008.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. dact. GC

6 ex/9.10.2009

Președinte:Danusia Pușcașu
Judecători:Danusia Pușcașu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 420/2009. Curtea de Apel Cluj