Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 422/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 422
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea Hotărârii nr. 5462 din 12 decembrie 2008, emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă martorii reclamantei, și G, lipsă fiind părțile în proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al patrulea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 24 septembrie 2009 s-a înregistrat la dosar un înscris din partea reclamantei intitulat "Întâmpinare" prin care solicită admiterea contestației și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
La întrebarea instanței martorul arată că este de religie baptist și din acest motiv nu depune jurământ.
Se procedează la audierea martorului potrivit art. 193 alin. 6.pr.civ. declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
Martorul G, întrebat fiind arată că este baptist și, la rândul său, nu depune jurământ.
Se procedează la audierea martorului G potrivit art. 193 alin. 6.pr.civ. declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară încheiată faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 06.04.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANA DE PENSII S, solicitând anularea Hotărârii nr. 5.462 din 12.12.2008, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în perioada octombrie 1940 - martie 1945 suferit din cauza persecuțiilor din motive etnice, fiind nevoită să se refugieze împreună cu părinții din satul de, comuna Ip, jud. S, în localitatea, jud. B și deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii S, prin întâmpinarea formulată (fila 16), a solicitat respingerea acțiunii ca nedovedită și netemeinică, întrucât din actele depuse de către contestatoare nu rezultă ca familia acesteia să fi fost refugiată în perioada 1940 -1945, reclamanta nefăcând dovada cu acte oficiale a persecuției pe motive etnice.
În aceste condiții, pârâta a susținut că reclamanta nu se încadrează în cazurile de persecuție din motive etnice prev. de art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Cererea reclamantei trebuie raportată la contextul istoric si social ante si postbelic astfel încat se impun următoarele precizari:
După semnarea de la Viena din 30 august 1940, act impus României de către Germania și Italia în favoarea Ungariei, armata maghiară a început ocuparea de Nord, pe măsură ce armata română împreună cu instituțiile românești se retrăgeau din teritoriul cedat.
O dată cu intrarea armatei maghiare în teritoriul cedat, elementele revizioniște și șovine ale comunității maghiare din Transilvania au pus la cale, susținute logistic de către o parte din militarii, masacrarea populației românești.
au avut loc, potrivit datelor oferite de istorici, în localități ca:, Marca, de Câmpie, Z, H, de, de, Bârgăului, T,.
maghiară a durat din anul 1940 până în 1944, perioadă în care populația românească a fost supusă la deportări, bătăi, schingiuri și execuții. Multe comune din județele B, S, M, și C, cu populație majoritară română, au devenit cu populație preponderent maghiară după ocupația horthystă.
Pe acest fundal istoric încărcat de represalii din partea trupelor maghiare, populatia de etnie română din loc. si de, jud. Saî ncercat să se refugieze in zonele rămase neocupate, în spetă în jud. B, loc..
Familiile reclamantei și ale martorilor audiați în cauză și-au parăsit gospodăriile în toamna anului 1940, întorcându-se acasă doar in octombrie 1945.
Din declarațiile autentice ale martorilor și G (filele 24, 25) rezultă că în perioada octombrie 1940 - martie 1945, din cauza persecuțiilor din motive etnice, familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de, județul S în localitatea județul B, din motive de persecuție etnică.
În virtutea principiului nemijlocirii, consacrat în art. 129 alin 4-6. Curtea a procedat la audierea directă a martorilor și G (fila 57, 58), din declarațiile cărora rezultă că familia reclamantei împreună cu aceasta s-au refugiat în perioada septembrie 1940 - octombrie 1945, ca urmare a persecuțiilor etnice, din localitatea de în localitatea.
Chiar dacă, la momentul refugierii din calea trupelor de ocupație, atât reclamanta cât si martorii erau minori, evenimentele istorice s-au imprimat nu doar in memoria colectivă ci si în amintirea lor.
De asemenea, după întoarcerea din refugiu, realitățile războiului au fost mult timp disecate de către cei care au avut de suferit de pe urma lui, unele fapte, întâmplări limpezindu-se și întipărindu-se definitiv în memoria martorilor.
Nu li se poate astfel imputa martorilor că erau,prea tineri, la data producerii evenimentelor respectiv, prea bătrâni, la data depunerii mărturiilor în prezenta cauză. Pe de-o parte, așa cum am arătat, realitățile traumatizante trăite de aceste persoane în perioada războiului i-au împiedicat pe aceștia, chiar copii fiind la acea dată, să le uite iar pe de altă parte, au trecut suficient de mulți ani de la evenimente pentru ca întreaga populație contemporană lor sa fie îmbătrânită.
În probațiune, reclamanta a anexat și Hotărârea nr. 4167/28.11.2006 și Hotărârea nr. 4164/28.11.2006, din care rezultă că martorilor și G li s-au recunoscut de către Casa Județeană de Pensii S drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 (fila 20, 21 ).
Pentru aceasta, instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiat a reclamantei, care, potrivit probațiunii testimoniale, a suferit persecuții pe considerente etnice datorită cărora a fost nevoită să se refugieze din localitatea de în localitatea.
Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor nr.OG 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Esențial, în speță, este faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care, excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.
În consecință, acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând să se dispună anularea hotărârii emise de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada octombrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 11 noiembrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în comuna Ip, sat l de, nr. 162, jud. S împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B- -, nr. 85, jud. S și, în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 5.462/12.12.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada octombrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 11 noiembrie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red.MH/dact.HC
4ex./02.10.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei
