Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 450/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 450 /2008
Ședința publică din 26 mai 2008
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect anularea hotărârii nr. 11609 din data de 28.10.2003 emisă de pârâta.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamantul, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care,s-a procedat la audierea martorului sub prestare de jurământ a cărui declarație s-a atașat la dosarul cauzei ( 49), care a dat declarație autentică în cauză în fața notarului public ( 21).
Reclamantul a învederat instanței că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reclamantului pe fondul cauzei.
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii.
CURTEA:
deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 10 decembrie 2007, reclamantul Gas olicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, să se dispună anularea hotărârii nr. 11609 din 28 octombrie 2003 emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În dezvoltarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada septembrie 1940 - martie 1946 familia sa s-a refugiat din de Nord, localitatea S M la B și mai apoi la, ca urmare a persecuțiilor etnice, în această perioadă născându-se reclamantul la data de 25 august 1944.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C ( 11), prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii,arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamantul nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000, deoarece s-a născut într-un teritoriu liber, unde părinții săi erau plecați dintr-un teritoriu ocupat din cauza persecuțiilor etnice suferit, deci nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutat.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 august 2003 sub nr. 65728, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune acte de stare civilă precum și declarațiile martorilor și, autentificate la notarul public. ( 21 -22).
Prin hotărârea nr. 11609 din 28 octombrie 2003, pârâta respinge cererea reclamantului apreciind că nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate - în înțelesul legii - întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori. Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și precum și actele de stare civilă ale reclamantului, atestă cu caracter unitar împrejurarea că acesta din urmă, s-a născut la data de 15.08.1944, în timpul refugiului părinților săi, care datorită persecuțiilor etnice au nevoiți să se refugieze din localitatea S M la B în perioada septembrie 1940 - martie 1946.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța a dispus în ședința publică din 1 mai 2008 prezența în sala de judecată la termenul următor martorilor în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarațiile date în fața notarului.
Astfel, în temeiul prev. art. 193 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea, la termenul de azi, a procedat la audierea martorului care prin declarația dată în fața instanței confirmă calitatea de refugiați a familiei reclamantului, menținându-și în totalitate declarația dată în fața notarului, precizând faptul că soția sa este beneficiară a dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Curtea constată că, declarația martorului este pertinentă, arătând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care a fost implicat personal.
Drept urmare, în temeiul art. 18 din Legea nr. 544/2004, instanța va dispune anularea hotărârii nr. 11609 din 28 octombrie 2003 emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 25.08.1944 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că în practica relativ recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 4754 din 06 decembrie 2007 de exemplu) s-a statuat că declarațiile martorilor date în condițiile art. 4 din nr.HG 127/2002 constituie probe care fac dovada refugiului iar "în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului, situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare".
În consecință, Curtea a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a admis-o astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul domiciliată în C-N, str., nr. 6 - 8,. 1 jud. C împotriva pârâtei CASA JUDETEANA DE PENSII C, cu sediul în C-N, str., nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 11609/28.10.2003 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 25.08.1944 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 septembrie 2004.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2008.
JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Dact./4 ex./28.05.2008.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
