Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 452/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 452/2008
Ședința publică din data de 27 mai 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C având ca obiect acțiune în anularea Hotărârii nr. 22833 din data de 06.03.2008 emisă de către pârâtă în baza Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal se prezintă reclamanta și cei doi martori și G, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost amânat în vederea administrării probei testimoniale.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 193, pct. 1.pr.civ. a procedat la audierea martorilor, și G, declarațiile acestora fiind consemnate conform procesului - verbal anexat la dosar, la filele 29-32.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150 pr. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată, în sensul anulării hotărârii nr. 22833/06.03.2008 emisă de pârâtă, precum și recunoașterea calității de refugiat cu toate drepturile ce i se cuvin potrivit Legii 189/2000. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la 27 martie 2008, reclamanta a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 22833 din 6 martie 2008 emisă de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind refugiată împreună cu părinții săi din motive etnice începând cu data de 1 noiembrie 1941.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu a dovedit că și-a schimbat domiciliul, fiind născută în C-N, localitate care se afla sub administrația Statului Român, astfel că nu a suferit persecuții etnice. De asemenea, consideră că deși sunt declarații notariale cele depuse de părți în cauză, aceste dovezi precare, așa cum clar se poate observa în detaliile întâmpinării pot face dovada până la înscrierea în fals, însă numai sub aspectele care intră în puterea de verificare a notarului, acesta însă nu are puterea să ateste despre veridicitatea celor declarate-care este esența acordării acestei sume egală cu o pensie muncită o viață, putând numai să autentifice prezența martorului și faptul că declarația îi aparține.
Curtea analizând cererea formulată reține că aceasta este fondată.
Prin G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 și prin nr. 127/2002 s-au prevăzut drepturi bănești de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de "refugiat".
Din documentele și din declarațiile depuse la dosar și din actele de stare civilă, rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv 8 aprilie 1940.
Față de această stare de fapt, instanța apreciază că și reclamanta are calitate de refugiată pentru perioada cuprinsă între 1 noiembrie 1941 și data încetării refugiului. Pentru aceasta, instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantei, astfel că și aceasta, minoră fiind, a avut această situație.
În concret, martorii audiați de către instanță- respectiv și G au confirmat că părinții reclamantei au locuit în G, datorită persecuțiilor etnice, s-au refugiat în localitatea T, reclamanta fiind minoră, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în luna martie 1945.
În considerarea dispozițiilor art. 100 Cod. fam. și art. 14 alin.1 din Decretul nr. 31/1954, Curtea reține că, pentru reclamanta minoră era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi. Pe de altă parte, având în vedere vârsta reclamantei la acea dată, era exclusă și manifestarea de voință a acestuia în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 31/1954.
Curtea are în vedere și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor- refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi. În considerarea celor expuse anterior se apreciază ca fiind nefondate susținerile prezentate de către pârâtă în întâmpinarea depusă referitoare la schimbarea domiciliului și la persecuția din motive etnice.
Pentru acestea, Curtea în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2005 va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii nr. 22833/6 martie 2008 emisă de pârâtă.
Drept consecință va obliga pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 începând cu data de 1 aprilie 2008, pentru perioada 1 noiembrie 1941-6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în G- județul
Dispune anularea hotărârii nr. 22833/06.03.2008 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în C-N- județul
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1941-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin potrivit Legii 189/2000 începând cu data de 01.04.2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 27.05.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./29.05.2008
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
