Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 453/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 453/2008
Ședința publică din data de 27 mai 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C având ca obiect acțiune în anularea Hotărârii nr. 22715/15.02.2008 emisă de către pârâtă în baza Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost amânat în vederea administrării probei testimoniale și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către reclamant.
Constatând că, deși la termenul anterior s-a dispus de către instanță suplimentarea probațiunii în sensul audierii nemijlocite a martorilor și, aceștia neprezentându-se în instanță, deși au fost legal citați, instanța dispune decăderea reclamantului din proba cu martori, declară închisă faza probatorie și rămâne în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la 8 aprilie 2008, reclamantul a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 22715 din 15 februarie 2008, emisă de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind refugiat împreună cu părinții săi din motive etnice începând cu data de 1 octombrie 1940.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamantul nu a dovedit că și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea, localitate care se afla sub administrația Statului Român, astfel că nu a suferit persecuții etnice. De asemenea, consideră că deși sunt declarații notariale cele depuse de părți în cauză, aceste dovezi precare, așa cum clar se poate observa în detaliile întâmpinării pot face dovada până la înscrierea în fals, însă numai sub aspectele care intră în puterea de verificare a notarului, acesta însă nu are puterea să ateste despre veridicitatea celor declarate-care este esența acordării acestei sume egală cu o pensie muncită o viață, putând numai să autentifice prezența martorului și faptul că declarația îi aparține.
Curtea analizând cererea formulată reține că aceasta este fondată.
Prin G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 și prin nr. 127/2002 s-au prevăzut drepturi bănești de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de "refugiat".
Din documentele și din declarațiile depuse la dosar și din actele de stare civilă, rezultă că reclamantul s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv 17 august 1934.
Față de această stare de fapt, instanța apreciază că și reclamantul are calitate de refugiat pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 1940 și data încetării refugiului. Pentru aceasta, instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind, a avut această situație.
În concret, martorii audiați de către instanță- respectiv și au confirmat că părinții reclamantului au locuit în satul, datorită persecuțiilor etnice, s-au refugiat în localitatea, reclamantul fiind minor, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în luna martie 1945.
În considerarea dispozițiilor art. 100 Cod. fam. și art. 14 alin.1 din Decretul nr. 31/1954, Curtea reține că, pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi.
Pe de altă parte, având în vedere vârsta reclamantului la acea dată, era exclusă și manifestarea de voință a acestuia în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 31/1954.
Curtea are în vedere și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor- refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
În considerarea celor expuse anterior se apreciază ca fiind nefondate susținerile prezentate de către pârâtă în întâmpinarea depusă referitoare la schimbarea domiciliului și la persecuția din motive etnice.
Pentru acestea, Curtea în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2005 va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii nr. 22715/15 februarie 2008 emisă de pârâtă.
Drept consecință va obliga pârâta să acorde reclamantului drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 începând cu data de 1 septembrie 2007, pentru perioada 1.10.1940-6.03.1945
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea reclamantului domiciliat în localitatea nr. 319 județul
Dispune anularea hotărârii nr. 22715/15.02.2008 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în C-N- județul
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului statutul de refugiat în perioada 1.10.1940-6.03.1945 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin acestuia începând cu data de 01.09.2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 27.05.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./29.05.2008
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
