Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 474/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 474/2008
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare rejudecarea după casare, prin decizia nr. 1004/12.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosarul cu nr-, a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care curtea învederează reclamantei faza procesuală în care se află prezenta cauză, precum și - raportat la prevederile art. 315. Pr. Civ. - conținutul deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu îndrumarea de a se suplimenta probațiunea, în vederea stabilirii în mod clar a incidenței dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
Rapoprtat la acest aspect, reclamanta arată că martorii și, audiați cu ocazia primei judecări a fondului nu au fost în măsură de a se prezenta la acest termen, datorită stării de sănătate și depune la dosar în susținerea acestor afirmații copii după o serie de adeverințe medicale eliberate pe numele acestora.
În continuare, reclamanta arată că la acest termen este prezentă numita R, solicitând audierea acesteia în calitate de martoră, în argumentarea aceleiași teze probatorii cu privire la calitatea de refugiat a reclamantei, arătând că martora propusă este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca urmare a cererii formulate de către aceasta.
Curtea, după deliberare, raportat la actele depuse de către reclamantă, constată că martorii și nu pot fi audiați, motiv pentru care încuviințează cererea privind audierea martorei prezente, R.
Aceasta din urmă depune la dosar, la solicitarea instanței, copia Hotărârii cu nr. 10060 din data de 16.05.2003, emisă de CJP C, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care s-a admis cererea sa și ca o consecință i s-a stabilit numitei R calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În continuare, curtea procedează la audierea martorei R, a cărei declarație se află la filele 8 - 9 dosar.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 09.08.2007 în dos. nr- pe rolul acestei curți, reclamanta A a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21.890 din 09.07.2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii reclamanta arată că familia sa a fost refugiată în perioada anilor 1940 -1945 ca urmare a persecuțiilor etnice în localitatea, jud.
Pârâta, Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinare ( 14) s-a opus admiterii cererii arătând că din actele depuse de reclamantă rezultă că aceasta s-a născut la data de 04.03.1940 în teritoriul ocupat, respectiv localitatea, jud. A, localitatea de domiciliu a părinților și nu în localitatea de refugiu.
Mai arată pârâta că din adeverința nr. C/5.901 din 03.10.2007 eliberată de Arhivele Naționale C, rezultă că familia reclamantei nu s-a refugiat din localitatea de domiciliu, astfel încât neavând statutul de refugiat, reclamanta nu poate beneficia de indemnizația stabilită de art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 446 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Clujs -a admis acțiunea de contencios administrativ și ca o consecință a fost anulată hotărârea emisă de pârâtă și -sa dispus recunoașterea drepturilor care decurg din aplicarea Legii nr. 189/2000 începând cu data de 01.07.2006 statuându-se că reclamanta a fost refugiată pe motive etnice în perioada 01.10.1940 - 06.03.1945.
Această sentință a fost în întregime casată prin decizia nr. 1004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în dos. nr- prin care s-a mai dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Instanța de casare a reținut că s-au încălcat în cauză dispozițiile art. 129 alin. 5.pr.civ. prin aceea că judecătorii fondului nu au stăruit suficient pentru a face o cercetare judecătorească în vederea aflării adevărului apelând la toate mijloacele legale, în speță nu au administrat probe cu martori din care să rezulte dacă în realitatea reclamanta a fost refugiată în perioada de referință a speței sau este întemeiată susținerea pârâtei care pledează pe ideea că declarațiile autentificate ale martorilor și nu pot fi privite ca sincere, pe motivul că prin conținutul lor atestă prezența lor, în același timp, la evenimente produse în mai multe localități unde, în mod firesc, nu se puteau afla în același timp.
În rejudecare, Curtea a solicitat reclamantei și a pus în discuția acesteia suplimentarea probațiunii, sens în care a fost administrată nemijlocit proba testimonială, fiind astfel respectate dispozițiile art. 315.pr.civ.
Din actele și lucrările dosarului, instanța, în rejudecarea cauzei, reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 21.890 din 09.07.2007 s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 ( 7).
Atât în fața organului administrativ cât și în instanță, pentru dovedirea refugiului, reclamanta a depus declarații autentice ale martorilor și ( 18, 19).
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța a pus în vedere reclamantei în ședința publică din 05.06.2008 necesitatea audierii a cel puțin unui martor în vederea stabilirii cu certitudine a faptelor alegate.
Reclamanta a prezentat spre audiere pe numita R care a fost audiată, declarația sa fiind consemnată în procesul-verbal colaționat la dosar ( 8-9).
Din depoziția martorei unită cu declarațiile autentificate ale martorilor și ( 18, 19 dos. primei instanțe sesizate) corelate și cu celelalte înscrisuri depuse la dosar rezultă că reclamanta, născută a fost născută la data de 4 martie 1940 în localitatea jud. C că aceasta împreună cu familia sa a fost refugiată pe motive atnice din localitatea de domiciliu a părinților mai întâi la și mai apoi la Martora relatează că a cunoscut pe părinții reclamantei și că deși avea vârsta de 8 ani la data producerii acestor evenimente își aduce aminte că s-au întâlnit în refugiu în localitatea T unde în mod obișnuit s-au refugiat majoritatea locuitorilor de etnie română din și din această parte a, ocupată după septembrie 1940 de armata hortystă maghiară.
Că părinții reclamantei au fost nevoiți să se refugieze pe motive etnice rezultă din declarația martorei care precizează că populația de etnie română era persecutată de grăniceriihomvezi,localitatea fiind atunci stabilită ca localitate de frontieră între România ocupată și România liberă. Se mai reține că mama reclamantei a dat ajutor unor etnici români să se refugieze din localitate pentru a scăpa de persecuțiile autorităților maghiare de ocupație și pe acest motiv a fostcondamnatăde autoritățile grănicerești maghiare și supusă persecuțiilor. În contextul vremii martora relatează și felul în care etnicii români erau umiliți în public de autoritățile maghiare de ocupație prin apelativul care în traducerea populară însemnaromân puturos, ceea ce evidenția o desconsiderare pe criterii etnice a populației de etnie română.
și soliditatea depoziției martorei rezultă nu numai din percepțiile sale personale și din discuțiile ulterioare în familie și societate ci și din faptul că însăși pârâta a adoptat în favoarea martorei hotărârea nr. 10060 din 16 mai 2003 ( 7) prin care aceasta a recunoscut drepturile aferente calității de refugiat a martorei în perioada 15.04.1941 - 06.03.1945.
Față de cele ce preced, motivarea extrem de sumară a actului administrativ atacat în cauză, ulterior completată de pârâtă în cursul judecății atât în primă instanță cât și în recurs, este extrem de lapidară și generală și pe lângă că este nelegală este și netemeinică.
Este nelegală deoarece, pe de o parte, legea specială impune ca hotărârea comisiei prin care se soluționează cererea să fie motivată: conform art. 7 alin. 3 din Legea nr. 189/2000comisia este obligată sa se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivatăiar pe de altă parte orice act administrativ fie cu caracter normativ fie cu caracter individual este necesar a fi motivat atât în fapt cât și în drept nu numai pentru exigențele pe care le impune o mai bună administrație ci si pentru a se putea realiza un control jurisdicțional eficace și pertinent.
Este și netemeinică deoarece nu s-a demonstrat care sunt actele și faptele din care rezultă date contradictorii temei al respingerii cererii de către pârâtă.
Față de cele ce preced, ținând seama și de analiza probatoriului administrat în cauză în faza de rejudecare, Curtea reține că acțiunea de contencios administrativ, contestația, formulată de reclamantă este întemeiată, hotărârea adoptată de comisie fiind nelegală și netemeinică urmează a fi anulată conform art. 7 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 29 din Legea nr. 554/2004 și conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 7 alin. 1-3 din Legea nr. 189/2000 se va obliga pârâta să adopte o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 aferente perioadei 01.10.1940 - 06.03.1945 începând cu data de 01.07.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘT E:
Admite contestația formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și ca o consecință:
Anulează hotărârea nr. 21.890/9.07.2007 emisă de pârâtă; obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, aferente perioadei 1.10.1940-06.03.1945, începând cu data de 1.07.2006.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact. 5 ex./06.06.2008.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
