Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 498/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 498/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta cauză este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 07.09.2009 s-a depus la dosar, de către pârâtă întâmpinare, însoțită de întreaga documentație aferentă actului atacat, iar la data de 17.09.2009, reclamanta a depus la dosar un script olograf, însoțit de o serie de anexe.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr- din data de 24.08.2009, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.881 din data de 30.06.2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și obligarea acestei să-i recunoască, în temeiul Legii nr. 189/2000, calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de acest act normativ.
În motivare cererii, reclamanta a pretins că a dovedit cu acte și declarații de martorii autentificate că a fost refugiată, însă comisia nu i-a admis cererea de a fi considerată și ea beneficiară a drepturilor prevăzute de actul normativ mai sus citat.
La rândul său, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta nu a prezentat o dovadă cu acte în sensul art. 4 alin. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 și, mai mult, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt sumare neconducând la concluzia existenței persecuției reclamantei și a familiei acesteia. ( 14)
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2009, sub nr. 199, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.881/30.06.2009 pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că aceasta nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000.(2)
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor și care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
La termenul de azi, Curtea a constatat că datorită absenței reclamantei și a martorilor este în imposibilitate audierii acestora în instanță.
În faza administrativă reclamanta a prezentat pârâtei declarațiile autentificate a două persoane care au arătat că au cunoștință de faptul că reclamanta, împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu de teama persecuțiilor autorităților hortyste.
Declarațiile acestor persoane nu sunt însă credibile. Distanța mare în timp dintre data la care s-ar fi petrecut evenimentele relatate și data declarațiilor autentice aruncă o urmă de îndoială asupra veridicității celor declarate.
Mai mult decât atât, reclamanta nu a indicat alte probe care coroborate cu declarațiile autentice ar putea duce la admiterea acțiunii introductive.
Simplele declarații notariale ale unor martori "oculari" necredibili, nu pot fundamenta temeinic o hotărâre judecătorească.
În lipsa reclamantei, Curtea s-a aflat în imposibilitatea de a discuta probatoriul cauzei, fiind inutilă, pentru considerentele expuse anterior, citarea în vederea audierii ca martori, direct de către instanță a celor două persoane indicate în declarațiile autentice.
Lipsa reclamantei, care nici nu a trimis în scris eventuala ei solicitare de audiere a persoanelor din declarațiile autentice, denotă dezinteresul acesteia față de prezenta cauză, împrejurare care, în final, este o modalitate de expresie a principiului disponibilității, recunoscut în favoarea părților în proces.
Art. 129 alin. 1.pr.civ. impune părții să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
Față de absența reclamantei, instanța s-a aflat în imposibilitatea de a-și exercita rolul activ impus de art. 129 alin. 5.pr.civ. și deci în imposibilitatea de a discuta în contradictoriu cu reclamanta posibilitatea suplimentării probațiunii în vederea celor afirmate în acțiunea introductivă.
Curtea a apreciat că nu se mai impune amânarea soluționării cauzei în vederea citării reclamantei din nou cu mențiunea de a prezenta martori în instanță, în condițiile în care se vădește dezinteresul reclamantei pentru litigiul început de către aceasta precum și nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la propunerea și administrarea probei cu martori, acestea trebuind să se realizeze în sala de judecată și nu prin corespondență între instanță și parte.
În aceste împrejurări, cum reclamanta nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine cele invocate, cu toate stăruințele instanței, acțiunea ei urmează a fi respinsă întrucât statuările din actul administrativ atacat nu au fost combătute cu nici un mijloc de probă din care să rezulte că situația sa se încadrează în disp. art. 1 din nr.OG 105/1999 în sensul că în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice care l-au determinat să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în comuna, sat, nr. 6, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 85, jud. S, privind anularea hotărârii nr. 5.881 din data de 30 iunie 2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex./02.11.2009.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
